Trump, prins între Israel și Qatar
Lovitura aeriană a Israelului, care a ucis cinci membri Hamas, dar nu și echipa implicată în negocierile pentru un armistițiu mediat de Washington, a fost o demonstrație de forță a premierului Benjamin Netanyahu, potrivit unei analize CNN.
Donald Trump s-a grăbit să sublinieze că nu a avut nicio implicare și că a informat imediat autoritățile din Qatar după ce a aflat despre raid.
„Nu sunt deloc încântat de situație... nu e ceva bun”, a spus liderul american, într-un comentariu considerat surprinzător de reținut pentru stilul său.
Pentru Donald Trump, momentul este devastator:
-
Qatar – stat ce găzduiește cea mai mare bază militară americană din Orientul Mijlociu – se simte trădat.
-
Israel ignoră avertismentele Casei Albe și acționează unilateral.
-
Trump apare în postura unui președinte incapabil să controleze nici măcar un aliat cheie.
O palmă diplomatică pentru Washington
Lovitura dată de Israel, ignorând direct interesele vitale ale SUA, a reprezentat o umilință personală pentru Trump. Incidentul s-a produs exact în momentul în care emiratul media între Hamas și administrația americană pentru un plan de pace.
Edward Djerejian, fost ambasador al SUA în Israel, a declarat la CNN că atacul a venit într-un „moment extrem de sensibil” și a arătat că „Israelul nu ia în seamă interesele de securitate națională ale Statelor Unite”.
Furia de la Casa Albă a fost amplificată de faptul că unul dintre consilierii premierului Netanyahu, Ron Dermer, s-a întâlnit cu trimisul special american Steve Witkoff chiar cu o zi înainte de atac, fără să sufle o vorbă despre operațiunea ce urma să provoace un scandal diplomatic.
Implicațiile regionale ale atacului din Doha
Dincolo de pierderile umane, atacul are ramificații strategice cu efect pe termen lung:
-
Eșec în negocierile pentru Gaza: lovitura face improbabil un acord de încetare a focului și pune în pericol viața ostaticilor israelieni încă ținuți de Hamas.
-
Izolare diplomatică: extinderea Acordurilor Abraham, proiectul prin care Trump spera să obțină o recunoaștere istorică între Israel și statele arabe, devine tot mai puțin realistă.
-
Incertitudine în Golf: alte state din regiune, de la Arabia Saudită la Emiratele Arabe Unite, se întreabă dacă nu ar putea fi și ele expuse atacurilor israeliene, în ciuda „umbrelei de securitate” promise de Washington.
Netanyahu, strategia confruntării permanente
Premierul israelian pare să fi ales deliberat confruntarea, preferând intensificarea războiului în Gaza în locul unei soluții negociate. Oficial, Tel Aviv a insistat că operațiunea a fost „independentă”, o încercare de a-l proteja diplomatic pe Trump. Totuși, mulți din regiune suspectează o complicitate tacită a Casei Albe. Rațiunile sale sunt clare:
-
menține conflictul pentru a evita anchetele interne legate de atacurile Hamas din 2023,
-
păstrează coeziunea guvernului său de extremă dreapta,
-
impune propriile priorități strategice în fața celor ale SUA.
Pentru Netanyahu, relația personală cu Trump contează mai puțin decât obiectivul de a eradica Hamas, chiar dacă acest lucru este perceput drept imposibil de realizat.
Trump, vulnerabil la critici
Problemele lui Trump sunt accentuate de un element controversat: acceptarea unui avion Boeing 747 de la Qatar, folosit acum drept noul Air Force One. Această situație ridică semne de întrebare privind independența deciziilor sale și creează suspiciuni că politica externă este influențată de interese personale.
În același timp, Washingtonul nu a reușit să prevină atacul nici măcar prin prezența militară masivă de la baza Al Udeid, ceea ce subminează credibilitatea SUA ca garant al securității regionale.
Concluzie: „Președintele păcii” în criză de imagine
Donald Trump a revenit la Casa Albă promițând să pună capăt rapid războaielor din Ucraina și Gaza. Opt luni mai târziu, ambele conflicte sunt mai sângeroase, iar liderii mondiali – de la Putin la Xi Jinping și Modi – îl sfidează deschis.
Raidul israelian din Doha arată că președintele american nu are control asupra aliatului său principal din Orientul Mijlociu. Pentru statele arabe, dar și pentru comunitatea internațională, promisiunea lui Trump de a fi „președintele păcii” pare acum lipsită de orice credibilitate.
Atacul Israelului în Qatar arată că Netanyahu poate acționa indiferent de voința Washingtonului, iar Trump nu are pârghiile necesare pentru a-l constrânge. În ochii lumii arabe și ai comunității internaționale, „președintele păcii” își pierde credibilitatea și lasă impresia că SUA nu mai sunt capabile să-și impună voința în Orientul Mijlociu.


