La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, infranta Germanie anunta ca va ramane multi ani un ghimpe in coastele liderilor europeni.
Pentru acesti oameni inca speriati de ce a fost si de ce ar putea redeveni Germania existau doua variante: fie de a o izola si de a-i incetini evolutia, fie de a crea o organizatie in cadrul careia Germania sa se dezvolte in mod normal, dar sa fie in acelasi timp si controlata. A fost aleasa cea de-a doua varianta si a luat fiinta, in 1951, Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului, adica o piata comuna pentru otel si carbune. Punctul culminant al constructiei europene a fost semnarea in 1992 a Tratatului de la Maastricht. El a marcat crearea Uniunii Europene, a instituit cetatenia europeana si a stabilit un calendar pentru aparitia monedei unice.UNIUNE ECONOMIC. SI POLITICA. Creata in principal din considerente politice, Uniunea Europeana s-a dezvoltat din motive economice. Exista libertatea de circulatie a produselor, serviciilor, fortei de munca si capitalului si exista politici comune urmate de catre statele membre. Uniunea are institutii proprii, un buget propriu si o moneda unica, euro.
Teoretic, exista si o politica externa si de securitate comuna, dar in practica deciziile din Consiliul de Ministri se iau cu unanimitate de voturi, iar consensul, asa cum a demonstrat razboiul din Irak, este dificil de obtinut.
MEMBRII. Uniunea Europeana s-a dezvoltat de la cei sase membri initiali (Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda si Belgia) la 15 state. Urmeaza, in mai, cea mai importanta extindere - cu 10 state din Europa Centrala si de Est. Alte doua tari (Romania si Bulgaria) negociaza aderarea in 2007. Turcia, prima tara musulmana care si-a exprimat dorinta de a intra in UE, reprezinta un caz special: a depus cererea de aderare, dar nu a inceput inca negocierile, deoarece nu indeplineste criteriul politic. Si alte state europene si-au exprimat intentia de a face parte din Uniunea Europeana: Croatia, Serbia, Macedonia, Muntenegru, Albania si chiar Ucraina.
CONDUCEREA. Institutia unde se iau deciziile Uniunii Europene este Comisia Europeana, adica 20 de comisari, independenti de guvernele lor nationale, dar numiti de ele. Presedintia Comisiei este asigurata, pe rand, de toate statele membre, mandatul fiind de sase luni.
Legislativul UE este reprezentat de Parlamentul European. Membrii lui sunt numiti prin alegeri directe in statele membre.
Consiliul Uniunii Europene
are in general ultimul cuvant in luarea deciziilor. Exista
cate un Consiliu de Ministri, alcatuit din ministrii
de resort ai statelor membre,
pentru fiecare din domeniile
vizate: agricultura, finante,
educatie, afaceri generale sau
externe.
( DIANA RUCINSCHI
)