Obamamania a atins şi Nobelul

Preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, a primit ieri Premiul Nobel pentru Pace. Reacţiile nu s-au lăsat prea mult aşteptate, însuşi şeful administraţiei americane arătându-se surprins de decizia Comitetului Nobel.

Din 205 candidaturi, Comitetul Nobel l-a ales pe Obama, instalat la putere de nici zece luni. Să fie aceasta expresia gratitudinii europene că Statele Unite au scăpat de un preşedinte belicos - George W. Bush - care a aruncat ţara în haos din cauza politicilor sale neechilibrate? Să fie un semn al consimţământului pe continentul european al alegerii primului preşedinte de culoare în fotoliul din Biroul Oval? Să fie reacţia discursurilor susţinute de Obama în lumea arabă referitoare la armele nucleare sau la tratativele de pace necesare între israelieni şi palestinieni?

MERITE DEOSEBITE
Comunitatea internaţională a primit cu surprindere atât vestea, cât şi motivaţia Comitetului Nobel: s-a acordat acest premiu pentru "eforturile extraordinare de consolidare a diplomaţiei internaţionale şi a cooperării între popoare". De o sută de ani, această recompensă este atribuită persoanelor "care şi-au dedicat cea mai mare sau cea mai bună parte a activităţii realizării fraternităţii între popoare, reducerii armatelor, menţinerii şi promovării păcii".

În alocuţiunea susţinută la Forumul Nobel de la Oslo, preşedintele Comitetului Norvegian Nobel, Thorbjoern Jagland, a subliniat importanţa viziunii şi a eforturilor lui Obama în vederea unei lumi fără arme nucleare, o lume în care diplomaţia americană este fondată pe baza valorilor şi atitudinilor împărtăşite de majoritatea populaţiei lumii. Foarte rar s-a întâmplat, a adăugat Jagland, citat de Radio România Actualităţi, ca o persoană să capteze atenţia întregii lumi în aceeaşi măsură ca Obama şi să ofere oamenilor speranţa pentru un viitor mai bun.

Preşedintele american s-a făcut remarcat în special prin discursul rostit în iunie în Egipt şi menit să stabilească o punte de legătură între Statele Unite şi lumea musulmană, după ani de tensiuni generate de atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 şi războiul împotriva terorismului, care a urmat.

Obama este omul potrivit pentru o astfel de distincţie, a explicat ieri preşedintele afgan Hamid Karzai. A fost prima reacţie primită de laureatul american şi venită din partea liderului unei ţări pe care America şi aliaţii au invadat-o în 2001 pentru a pune capăt terorismului şi pe care Obama intenţionează să o menţină sub "ocupaţie" în virtutea ideii de reconstrucţie şi a combaterii insurgenţei islamiste. "Sperăm că premiul îl va determina pe Obama să deschidă calea care va aduce dreptate în lume", a declarat ieri un consilier al preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad. Europa a salutat, pe mai multe voci, decizia anunţată ieri la Oslo.

A PRIMIT UN SEMN
O reacţie deloc diplomatică a exprimat-o Lech Walesa, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983. Fost preşedinte al Poloniei, Walesa s-a arătat extrem de surprins de decizia anunţată ieri. "Cine? Obama? Aşa repede?, Este prea devreme", a declarat Walesa ieri.

Preşedintele american, care a primit vestea în zorii zilei de vineri, fiind trezit din somn de un purtător de cuvânt al Casei Albe, va intra în posesia premiului abia la 10 decembrie, la Oslo. El a declarat că se simte surprins, dar onorat pentru recompensa oferită şi că va accepta acest premiu ca pe o chemare la acţiune. "Ca să fiu sincer, nu cred că merit să mă regăsesc în compania unor astfel de personalităţi care au transformat epoca lor şi care au fost distinşi cu acest premiu", a spus Obama la câteva ore după aflarea veştii.

În cadrul intervenţiei publice, preşedintele a explicat că nimeni nu trebuie să tolereze propagarea armelor nucleare şi nici să accepte ameninţările tot mai mari reprezentate de efectele schimbărilor climatice. A vorbit şi despre conflicul dintre israelieni şi palestinieni, afirmând că el susţine "un angajament de neclintit" în rezolvarea acestui diferend. Şi-a încheiat discursul declarând că administraţia sa este angajată "într-o nouă era a dialogului" la care ar trebui să participe toate ţările lumii.




"Faptul că atribuirea premiului s-a produs atât de devreme, fără ca preşedintele să facă nimic din ceea ce a spus că va pune în practică pe plan internaţional va cauza anumite controverse", este de părere Dana Allin, specialistă în politică internaţională la Institutul internaţional pentru studii strategice de la Londra. Apreciind că Obama, în vârstă de 48 de ani, a creat "un nou climat în politica internaţională", Comitetul Nobel a pus accent pe multilateralismul său, eforturile în domeniul denuclearizării, mâna întinsă lumii musulmane sau chiar angajamentul în vederea combaterii încălzirii globale.

Dar alegerea unui şef de stat care şi-a preluat atribuţiile în urmă cu nouă luni şi căruia încă nu îi pot fi atribuite realizări concrete este un fapt "neobişnuit", conchide profesorul Paul Rogers, consultant în cadrul Oxford Research Group din Londra.

"De ce (a luat premiul) este neclar. Poate pentru că a făcut pace, într-un fel, cu Hillary Clinton? Este o tendinţă post-modernistă: un lider poate acum să câştige premiul pentru pace pentru că a spus că speră să aducă pacea la un moment dat în viitor. Nu trebuie să o facă cu adevărat, trebuie doar să aspire la asta. E minunat", a comentat redactorul-şef adjunct al Wall Street Journal, Iain Martin, citat de AFP.


Preşedinţi "înnobelaţi"
Barack Obama a devenit al şaptelea preşedinte care primeşte Premiul Nobel în perioada desfăşurării mandatului. Încheierea Războiului Rece şi medierea negocierilor de pace sunt câteva dintre realizările pentru care au fost recompensaţi alţi şefi de stat ale căror nume figurează pe lista câştigătorilor prestigiosului premiu. În 1993, preşedintele Africii de Sud, Fredrik Willem De Klerk, a primit Nobelul pentru contribuţia avută la încheierea apartheidului şi la transformarea Africii de Sud într-o democraţie multietnică.

Pentru rolul jucat în încheierea Războiului Rece, ultimul preşedinte al URSS, Mihail Gorbaciov, a primit Nobelul chiar în anul de graţie 1990, când cele două Germanii se reunificau. Preşedinte al statului Costa Rica în 1978, Oscar Arias Sanchez s-a făcut cunoscut pentru eforturile de a pune capăt războaielor civile ce izbucniseră în America Centrală. Preşedintele egiptean Mohamed Anwar al-Sadat a primit Nobelul împreună cu premierul israelian Menachem Begin pentru negocierile de pace dintre cele două state în 1978.

Primii doi şefi de stat "înnobelaţi" sunt însă americanii Theodore Roosevelt (1906), care a propus Tratatul de pace semnat de Rusia şi Japonia, şi Thomas Woodrow Wilson (1919).
• Irina Cristea

CONTROVERSE
Pentru că Barack Obama se află de nici un an la Casa Albă şi în atenţia lumii întregi, pentru că angajamentul său pentru pace n-a avut când să îşi arate roadele, pentru că este, momentan, un om al declaraţiilor mai mult decât al faptelor, alegerea Comitetului Nobel poate trece drept controversată. N-ar fi însă prima oară când premiul pentru Pace recompensează nu atât realizări, cât speranţe şi aşteptări ridicate.

În 1976, două militante pentru pace în Irlanda de Nord, Betty Williams şi Mairead Corrigan, au primit Nobelul pentru a li se transmite un semnal celor două tabere care se confruntau, comentează The Times. Din păcate, influenţa ulterioară a laureatelor s-a dovedit neglijabilă. Premierea prim-ministrului israelian Menachem Begin şi a preşedintelui egiptean Anwar al-Sadat (1978) pare, privind retrospectiv, o naivitate.

Pacea în regiune n-a venit nici măcar după ce alte personalităţi importante din zonă, fostul lider palestinian Yasser Arafat, premierul israelian Ytzak Rabin şi ministrul de Externe, Shimon Peres, au primit acest premiu în 1994. The Times compară însă decizia de ieri a Comitetului Nobel cu cea din 1973, când premiul le-a fost atribuit lui Henry Kissinger şi Le Duc Tho pentru negocierile vizând încheierea războiului din Vietnam.
• Irina Cristea