În plină reconfigurare a politicii UE, securitatea energetică rămâne o prioritate „zero”

Pentru UE este o necesitate imperativă - și nu doar o opțiune - susținerea sectorului energetic și industrial prin politici robuste și ambițioase, măcar la fel de ambițioase precum sunt și obiectivele Pactului Verde. Viitorul industriilor europene și al sectorului energetic trebuie astfel să fie definit de realizarea unui echilibru între obiectivele climatice ambițioase, provocările financiare practice ale tranziției energetice, nevoia de competitivitate industrială și dinamica politică din cadrul UE.

UE s-a angajat la obiective climatice ambițioase, vizând reducerea emisiilor cu 55% față de nivelurile din 1990 până în 2030 și atingerea neutralității climatice până în 2050. Cu toate acestea, virajul spre dreapta din recentele alegeri comunitare și scepticismul exprimat deopotrivă de industriașii europeni dar și de unii politicieni cu privire la suprareglementări sugerează necesitatea de a revizui și, posibil, de a slăbi politicile restrictive existente.

Formarea noului Parlament European și a Comisiei Europene joacă un rol crucial în modelarea politicilor viitoare. Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta și Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D) sunt susceptibile de a forma o coaliție, ceea ce va putea influența echilibrul între acțiunile climatice ambițioase și competitivitatea industrială. Prezența partidelor de extremă dreaptă, care sunt mai critice față de politicile climatice stricte, ar putea duce la compromisuri ce ar putea dilua unele dintre cele mai agresive obiective de mediu.

Dar cu toate reconfigurările politice la nivelul Parlamentului și Comisiei Europene, securitatea energetică  rămâne o prioritate stringentă pentru UE, mai ales în contextul tensiunilor geopolitice în creștere și al războiului din Ucraina. Investițiile în infrastructura energetică proprie și diversificarea surselor de energie sunt esențiale pentru dezvoltarea economiei UE. Utilizarea resurselor de gaze naturale de care dispune (România fiind aici un jucător-cheie la nivelul UE) și dezvoltarea surselor regenerabile de energie, cum ar fi energia eoliană și solară, alături de tehnologii emergente precum hidrogenul verde, vor reduce dependența UE de importurile de energie și vor spori reziliența sa economică.

Tranziția către o economie verde este vitală pentru atingerea obiectivelor climatice ale UE și pentru îndeplinirea angajamentelor din Acordul de la Paris. Dar pentru asta este necesar un sprijin substanțial pentru sectorul energetic și industrial, care vor trebui să adopte tehnologii inovatoare. Investițiile în proiecte strategice precum proiectul Neptun Deep de la Marea Neagră și investițiile în energie regenerabilă, în eficiență energetică și în infrastructură verde vor crea oportunități economice semnificative, inclusiv noi locuri de muncă și creștere economică durabilă. În plus, trebuie eliminate barierele de reglementare și trebuie create condiții favorabile pentru creșterea și dezvoltarea industriei europene.

Tranziția energetică va necesita investiții substanțiale, estimate la aproximativ 1,7 trilioane de euro până în 2030. Pentru a menține și a spori competitivitatea globală a industriei europene, este esențial ca politicile de la Bruxelles să sprijine cercetarea și dezvoltarea în domenii inovatoare, să faciliteze investițiile masive în industria autohtonă și să conducă la consolidarea securității energetice a UE.

Citește pe Antena3.ro

Imagini fără precedent cu suprafața Soarelui, la cea mai înaltă rezoluție de până acum: „Arată în detaliu frumusețea câmpului magnetic”