Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Reprezentația oferită luni de delegația SUA la sediul Națiunilor Unite a reflectat mult mai bine noua ruptură transatlantică decât scenele de la Casa Albă, în care Trump și omologul său francez, Emmanuel Macron, și-au strâns mâinile și s-au complimentat reciproc.
Acesta nu a fost singurul contrast strident, într-o zi de tumult diplomatic, care s-a derulat simultan la Kiev, la Moscova, la Londra, la Washington și la New York, într-un moment în care puterile mondiale își dispută poziția pe scena internațională, zguduită brusc de reapariția lui Trump la Casa Albă.
Dorința liderului american de a se întâlni față în față cu vechiul său amic, președintele Vladimir Putin, a declanșat un flux diplomatic fără precedent, menit să pună capăt războiului din Ucraina, care a intrat deja în al patrulea an de lupte.
Întoarcerea sa uluitoare spre Putin și îndepărtarea de Kiev au zdruncinat însă vechile alianțe ale SUA și au declanșat o cursă a aliaților și adversarilor Americii pentru a modela un acord de pace, pe care Trump intenționează să îl încheie cât mai repede cu liderul rus.
Europa presează Rusia. SUA atacă Ucraina
Cu ocazia marcării a trei ani de la începerea invaziei, o serie de lideri ai lumii au luat trenul spre Kiev, pentru a-l susține pe președintele Volodimir Zelenski, care tocmai fusese catalogat „dictator” de către Trump.
Printre aceștia s-a numărat și premierul canadian, Justin Trudeau, care și-a compătimit probabil gazda cu sinceritate, după ce Trump îl insultase din nou, luni, numindu-l „guvernator” al celui de-al 51-lea stat al SUA.
La Londra, premierul britanic, Keir Starmer, care va călca joi pe urmele lui Macron, la Casa Albă, în încercarea a-l convinge pe Trump că și liderii UE merită ascultați atunci când vine vorba despre Ucraina, declara că G7 ar trebui să își asume „mai multe riscuri” pentru a lovi Rusia, în timp ce executivul său anunța o nouă serie de sancțiuni contra Moscovei.
Trump transmisese însă, nu cu mult timp înainte, că vrea ca Rusia să revină în clubul națiunilor bogate.
Între timp, la Moscova, Putin îi înfiera pe liderii europeni, despre care a sugerat că sunt mult prea apropiați de Ucraina pentru a contribui la medierea păcii, trimițând, în schimb, în direcția Casei Albe, genul de laude de care Trump se simte extrem de măgulit.
Printre altele, Putin a dat de înțeles că actualul președinte american s-a eliberat de resentimentele preconcepute ale predecesorului său.
În spatele teatrului diplomatic derulat intens încă din prima zi a săptămânii, se află o temă comună: liderii europeni știu că Trump este disperat după o „înțelegere” care să îi consolideze reputația de unic negociator și se tem că, în căutarea sa de adulație politică acasă, precum și a unui premiu Nobel pentru pace, președintele SUA nu este atent la detalii.
Aura de negociator suprem
„Asta este ceea ce fac. Fac afaceri. Toată viața mea am făcut afaceri. Asta e tot ceea ce știu. Știu când cineva vrea să facă afaceri și când cineva nu vrea asta.”, a declarat Trump, luni, la conferința de presă susținută alături de Macron.
Subalternii lui Trump îl laudă la nesfârșit pentru „abilitățile aproape supraomenești” la masa negocierilor.
„El este negociatorul șef. Este comandantul suprem. Și numai datorită puterii sale ne aflăm în această poziție.”, se grăbea să afirme consilierul pentru securitate națională, Mike Waltz, la „Fox Business”, cu o zi înainte de întrevederea șefului său cu președintele francez.
De altfel, cel mai bun lucru realizat de abordarea neortodoxă a liderului american este faptul că aceasta oferă acum un cadru real pentru a pune capăt unui război ce continuă să macine viețile soldaților ucraineni și ruși și care a ucis până acum mii de civili.
Iar dacă va reuși să încheie și un acord cu Ucraina în vederea exploatării metalelor și mineralelor sale rare, el va crea un viitor punct de sprijin economic pentru o țară devastată, pe măsură ce aceasta se reconstruiește, și, concomitent, va avea un motiv puternic pentru a menține implicarea SUA în acest spațiu aflat la vest de Rusia.
Până acum, nimeni nu poate spune că președintele nu acționează în conformitate cu promisiunile „America pe primul loc”, care i-au convins pe mulți alegători să îl crediteze cu un al doilea mandat.
Noua abordare agresivă a administrației sale față de Europa a dat rezultate. Franța și Marea Britanie se oferă să trimită o forță de „menținere a păcii” în Ucraina după încheierea unui acord de încetare a focului, iar statele NATO par suficient de speriate să înceapă, în sfârșit, să-și crească semnificativ cheltuielile pentru apărare.
Pe de altă parte însă, Ucraina - ca, de altfel, și Gaza, pe care Trump vrea să o transforme în „Riviera Orientului Mijlociu” după ce îi va trimite pe palestinieni în altă parte - nu este o afacere imobiliară.
Pacificarea implică vieți omenești, animozități istorice și calcule complexe, inclusiv întrebarea existențială dacă Ucraina va supraviețui și ce ar însemna o „victorie” a lui Putin pentru securitatea europeană viitoare.
Nu există nicio comparație cu afacerile de branding și achizițiile pe care miliardarul american le-a făcut pentru cazinouri, cluburi de golf și zgârie-nori în timpul tumutuoasei sale cariere de dezvoltator imobiliar.
Macron apelează la farmecul personal
În acest context, îngrijorările europene au fost exacerbate în conferința de presă comună de luni, cu Macron, atunci când Trump și-a arătat interesul și înțelegerea, aparent limitate, față de modul în care un acord de pace fără garanții de securitate ar putea recompensa ocuparea ilegitimă a unor teritorii de către Putin și ar putea sta la baza unor războaie viitoare.
În schimb, liderul SUA s-a plâns neîncetat că invazia nu ar fi avut loc niciodată dacă el ar fi fost în funcție.
De cealaltă parte, Macron și-a folosit repertoriul extins de complimente, limbajul corporal tactil și strângerile de mână care păreau să nu se mai termine, abuzând, în același timp, de „Dragă Donald”. Și chiar a reușit să îl corecteze pe Trump în Biroul Oval, în privința afirmațiilor sale neadevărate, potrivit cărora Washingtonul aproape că ar fi dublat sprijinul europenilor pentru Ucraina.
Imediat, după vizita la Casa Albă, Macron a găsit o altă platformă pentru a-l impresiona pe Trump. Într-un interviu pentru „Fox News”, el a declarat: „Cred că sosirea președintelui Trump schimbă regulile jocului. Și cred că are în spate capacitatea de descurajare a SUA pentru a se reangaja într-un dialog cu Rusia (...) Preocuparea mea este că trebuie să mergem repede. Dar avem nevoie de ceva mai întâi, de un armistițiu, care ar putea fi evaluat și verificat, precum și de o negociere în toată regula.”.
Ceva mai devreme, după ce se adresase lui Trump la Casa Albă, Macron spunea: „Noi vrem pace; el vrea pace. Vrem pace rapid, dar nu vrem un acord care este slab”.
De altfel, francezii și britanicii doresc garanții de securitate pentru Ucraina care, în opinia lor, pot fi consolidate doar prin intermediul unui „mediu de protecție” american, dacă se dorește ca Rusia să fie împiedicată să reînceapă războiul.
„Faptul că există europeni care sunt gata să se implice pentru a oferi aceste garanții de securitate și acum există și un mesaj american clar că SUA, în calitate de aliat, este gata să ofere această solidaritate pentru această abordare - este un punct de cotitură!”, a declarat Macron.
„Și acesta este, fără îndoială, unul dintre marile domenii de progres pe care le-am făcut în timpul acestei călătorii!”, a încheiat el.
Cât de departe merge „solidaritatea” americană este deocamdată neclar, deoarece Trump a refuzat să menționeze în public ajutorul SUA. Poate că nu vrea să îl irite pe Putin înainte de eventuala lor întâlnire sau poate că este îngrijorat de o posibilă ciocnire între US Army și forțele ruse, dacă trupele americane ar face parte din aceste „garanții de securitate”.
De partea autocraților
În pofida afirmațiilor lui Macron cu privire la realizarea de „progrese”, Trump încă vede războiul printr-o altă perspectivă, așa după cum au demonstrat-o evenimentele derulate la ONU.
Delegația SUA a votat luni alături de unii dintre cei mai înverșunați adversari ai săi, inclusiv regimurile de la Moscova și Phenian, împotriva unei rezoluții a Adunării Generale, care condamnă agresiunea rusă în Ucraina și cere returnarea teritoriilor ocupate prin forță.
Ulterior, Rusia și SUA au votat din nou împreună o rezoluție a Consiliului de Securitate, redactată de Washington, care nu sublinia agresiunea Moscovei, dar care cerea încheierea rapidă a războiului și o pace durabilă.
Rezoluția SUA a trecut cu 10-0 în Consiliul de Securitate, însă mai mulți aliați marcanți ai SUA, inclusiv Franța și Marea Britanie, membri permanenți, s-au abținut.
Potrivit unui diplomat european, ambele țări au propus amendamente la rezoluția Washingtonului pentru a introduce referiri la Carta Națiunilor Unite și la integritatea teritorială a Ucrainei, însă Rusia și-a exercitat dreptul de veto asupra ambelor inițiative.
„Rusia continuă să calce în picioare dreptul internațional și Carta Națiunilor Unite, prin continuarea agresiunii sale împotriva Ucrainei”, a declarat diplomatul.
Această îndepărtare a administrației de la Washington de aliații pe care i-a protejat începând din Al Doilea Război Mondial a fost demonstrată chiar în Biroul Oval, atunci când Trump a fost întrebat dacă Putin, care și-a ucis și întemnițat oponenții, este un „dictator”.
„Nu folosesc aceste cuvinte cu ușurință”, a comentat Trump, la doar câteva zile după ce îl numise pe Zelenski, ales în mod democratic, un „dictator”.
Acest lucru a atras un zâmbet forțat și o privire în altă parte din partea lui Macron, sintetizând, în același timp, misiunea extrem de dificilă a europenilor de a influența părerea președintelui american.
Citește pe Antena3.ro
