Braț la braț, miniștrii de externe ai Chinei și Rusiei și-au exprimat pe un ton indignat aversiunea față de sancțiunile internaționale impuse țărilor lor, care marchează, în opinia Moscovei și a Beijingului, un amestec grosolan al Occidentului în „problemele interne” ale ambelor state. Mai mult, imediat după întrevederea oficială din China a șefilor diplomațiilor celor doi aliați de conjunctură, Wang Yi și Serghei Lavrov, Beijingul a avut ocazia să ofere o ripostă rapidă sancțiunilor impuse în aceeași zi de către UE, primele adoptate de blocul comunitar contra chinezilor, după masacrul din Piața Tiananmen, din 1989. Cu toate acestea, China nu-și permite să întindă coarda prea mult cu UE, de teamă să nu piardă acordul comprehensiv în domeniul investițiilor, negociat cu europenii timp de șapte ani.
Într-o acțiune derulată în coordonare cu SUA și Canada, Uniunea Europeană a inclus luni pe lista sa cu sancţiuni patru oficiali şi o entitate chineză pentru „încălcări grave ale drepturilor omului” contra minorităţii uigure din regiunea Xinjiang, în ceea ce constituie primele sale măsuri punitive aplicate Beijingului, după masacrul din Piaţa Tiananmen, din 1989. Potrivit unui raport al Departamentului de Stat al SUA, pe baza căruia s-a luat decizia europenilor de a adopta sancțiuni, China ține până la două milioane de uiguri și membri ai altor minorități musulmane în tabere aflate în vestul țării, forțându-i să muncească și supunându-i la tot felul de alte abuzuri. UE a sancționat Antrepriza de Construcții și Producție din Xinjiang, companie de stat acuzată că ar fi unul dintre marii beneficiari ai muncii silnice, precum și responsabili ai regiunii, care nu fac parte însă din primul eșalon de conducere al țării, așa cum s-a întâmplat în cazul măsurilor punitive adoptate de SUA.
Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte
Imediat după anunțul UE, Beijingul a recurs la principiul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, sancționând zece politicieni și patru entităţi din Europa, sub acuzaţia că au afectat grav suveranitatea şi interesele chineze legate de regiunea Xinjiang. Printre cei zece se numără europarlamentarii Reinhard Butikofer din Germania, preşedinte al Delegaţiei Parlamentului European pentru relaţiile cu China, şi francezul Raphael Glucksmann, precum şi cercetătorul german Adrian Zenz, ale cărui rapoarte despre minoritatea uigură din Xinjiang au fost criticate de Beijing. Printre entitățile sancționate se numără două grupuri de reflecție axate pe China. Persoanele vizate nu vor putea călători în China continentală sau în teritoriile semiautonome Macao şi Hong Kong, iar entităţile în cauză nu vor putea desfăşura afaceri sau activităţi pe teritoriul chinez.
China - teatrală, UE - agresivă
Pentru Beijing, răspunsul în oglindă, oferit rapid europenilor, este cât se poate de just, trimițând chinezilor de rând mesajul că Partidul Comunist este puternic și nu tolerează „șantajul imperialist”. Foarte probabil, regimul chinez mizează însă pe faptul că liderii de la Bruxelles interpretează acest răspuns drept un gest teatral și nu unul agresiv la adresa blocului comunitar. Beijingul speră probabil ca europarlamentarii să treacă peste sancțiunile impuse câtorva dintre colegii lor, continuând să construiască legături economice și comerciale cu China. Riscul potențial pentru o greșeală în relația cu Europa este, în acest moment, extrem de mare: o eroare diplomatică majoră ar pune în pericol acordul comprehensiv în domeniul investițiilor, negociat cu europenii timp de șapte ani și aflat deja într-o fază finală. Acordul ar trebui să rebalanseze comerțul UE cu a doua economie a lumii și să ofere ambelor părți acces mai mare pe piață, precum și un mediu mai avantajos atât pentru investițiile europene, cât și pentru cele chineze. Mai mult, un eventual scandal izbucnit acum între China și UE ar reapropia blocul comunitar de Washington, după ruptura dintre SUA și aliații lor europeni, provocată de politica „America înainte de toate!”, promovată de fostul șef al Casei Albe Donald Trump, de pe urma căreia Beijingul a avut numai de câștigat. De altfel, efectele neașteptatei schisme transatlantice produse de Trump se resimt și astăzi. Deși UE pare să fi urmat ordinele SUA prin adoptarea acestor sancțiuni, măsurile impuse Chinei de către Casa Albă sunt mult mai dure, ceea ce sugerează că numeroși lideri europeni doresc continuarea relațiilor cu China. Deocamdată însă, la nivel declarativ, liderii de la Bruxelles reacționează extrem de agresiv la sancțiunile impuse de chinezi. La scurt timp după anunțarea acestora, Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European (S&D), cel de-al doilea cel mai mare grup politic din legislativul european, a afirmat pe un ton categoric că nu mai participă la nicio discuție pe tema acordului bilateral de investiție, până când China nu renunță la măsurile punitive impuse UE pe bază de reciprocitate. „Europa are nevoie de comerțul cu China, dar valorile și standardele noastre sunt mai presus de toate! Susținem principiile noastre, pe care le vom apăra!”, a declarat Inmaculada Rodriguez-Pinero, europarlamentar spaniol, membru al S&D.
Arme de șantaj
Mult mai tranșant, Guy Verhofstadt, europarlamentar și președintele Conferinței asupra Viitorului Europei, a afirmat cu subiect și predicat: „China tocmai a ucis Acordul de Investiții UE-China, sancționându-i pe oamenii care critică munca silnică și genocidul din Xinjiang!”. „Sancțiunile Chinei asupra europarlamentarilor, a membrilor Subcomitetului pentru Drepturile Omului și a organismelor UE sunt inacceptabile și vor avea consecințe!”, a amenințat, la rândul lui, David Sassoli, președintele Parlamentului European. Dacă în ultimii ani abuzurile în domeniul drepturilor omului sancționate abia astăzi de către europeni nu au fost un argument suficient pentru a opri încercările continue ale UE de a-și intensifica legăturile comerciale cu China, măsurile punitive adoptate de Beijing contra europarlamentarilor par să-i fi înfuriat însă profund pe liderii de la Bruxelles.
„China tocmai a ucis Acordul de Investiții UE-China, sancționându-i pe oamenii care critică munca silnică și genocidul din Xinjiang!”
Guy Verhofstadt