x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Externe Prea proastă să fie mamă

Prea proastă să fie mamă

de Irina Cristea    |    05 Iun 2009   •   00:00

Are dreptul de a-şi vedea copilul doar o oră şi jumătate pe lună, iar fiecare mişcare îi e supravegheată de asistenţii sociali. Nu-şi poate scoate fetiţa la plimbare în parc sau la o îngheţată. De când a născut, n-a fost lăsată să se apropie de propriul copil. Acum, tot ce îşi doreşte Rachel este să fie lăsată să fie mamă pentru fiica ei în vârstă de 3 ani.



Cazul tinerei de 24 de ani din Nottingham este amplu dezbătut în presa britanică. Întrucât serviciile sociale au decis că femeia nu este suficient de inteligentă pentru a-şi creşte copila, Rachel încearcă să obţină, prin mass-media, susţinerea necesară pentru a-şi câştiga dreptul de a fi mamă. "De fiecare dată când mă vede, fetiţa mă întreabă: «Mami, de ce nu pot merge acasă cu tine?». Iar eu sunt nevoită să îi spun: «Tare mult mi-aş dori să te iau cu mine, dar dacă fac asta, o să apară un poliţist care mă va aresta şi mi te va lua de tot»", a declarat Rachel pentru Daily Mail.

ADOPTATĂ ÎN CÂTEVA LUNI

Fetiţa, "botezată de presă «bebeluşul K», s-a născut prematur, cu 13 săptămâni înainte de termen şi cu o seamă de complicaţii medicale. A stat în spital până la vârsta de 6 luni. La externare, autorităţile au încredinţat-o unor asistenţi maternali, şi nu celei care i-a dat viaţă. Rachel nu o poate vedea decât în cadrul unui orar pus la punct de asistenţii sociali. Mai nou, după un număr de audieri, fetiţei i se pregăteşte adopţia, iar timpul petrecut cu Rachel a scăzut de la 90 de minute la fiecare două săptămâni la 90 de minute pe lună. În cel mult trei luni, adopţia va fi definitivată, iar femeia nu va mai avea voie să intre în contact cu «bebeluşul K»".  "Chiar nu cred că sunt prea proastă ca să am grijă de copilul meu. Cer să mi se dea şansa de a dovedi că pot fi o mamă bună. Mă las monitorizată, mă voi duce la cursuri despre cum să fii părinte, voi accepta orice condiţie. Simt însă că deja m-au etichetat. Şi-au format o părere despre mine şi sunt contra mea. Cum au putut spune că nu pot avea grijă de un copil când nici nu mi s-a permis să încerc?", se plânge Rachel. Femeia acuză autorităţile că şi-au bătut joc de cazul ei. Ea nu înţelege de ce femeilor dependente de droguri sau prostituatelor li se permite să îşi păstreze copiii, în timp ce ea va fi înstrăinată de fetiţa ei.

CU DUS ŞI ÎNTORS

"Deşi nu e vreo intelectuală, Rachel nu pare proastă. Pare doar foarte supărată şi frustrată. E convinsă că acest copil e dreptul ei. Şi, ca în orice situaţie, există şi o altă variantă a poveştii, în afară de cea spunsă de ea", comentează jurnaliştii de la Daily Mail.

Casa în care tânăra locuieşte împreună cu părinţii ei e cam înghesuită, are un singur dormitor şi o scară abruptă care duce către camera de zi. "S-ar putea să nu fie cel mai bun mediu pentru un copil plin de viaţă", notează publicaţia citată.

Rachel este şomeră şi trăieşte din ajutorul social. L-a cunoscut pe tatăl fetiţei când avea 19 ani. N-au avut o relaţie prea lungă. De sarcină nici nu a avut habar până într-o zi când s-a dus la spital acuzând dureri puternice. După un consult rapid, a fost dusă direct în sala de naşteri, unde a venit pe lume fetiţa. Micuţa s-a născut cu multe probleme. A suferit două operaţii, dintre care una pe cord, şi a avut dificultăţi respiratorii din pricină că plămânii îi erau insuficient dezvoltaţi. Spitalul i-a fost prima casă. "Cei de la asistenţă socială au spus că abia dacă am vizitat-o de câteva ori. Dar am petrecut ore în şir lângă incubatorul unde era ţinută. Am locuit o perioadă într-un salon, dar într-o zi mi s-a spus că trebuie să plec, pentru că patul va fi ocupat de o femeie gravidă. Tot eu am semnat consimţământul pentru operaţii. Tot eu am donat sânge când a avut nevoie de transfuzie. Tot eu mi-am făcut griji pentru ea", se apără Rachel.

"NU E-N STARE SĂ SPUNĂ CÂT E CEASUL"

"Războiul" cu asistenţii sociali a început când o moaşă s-a arătat îngrijorată că sarcina lui Rachel a fost trecută sub tăcere în mod premeditat, pentru că nu figura în registrele Serviciului Naţional de Sănătate. Mai târziu, serviciilor sociale li s-a spus că mama nu petrece suficient timp la spital. În niciuna din aceste rânduri nu s-a luat vreo măsură. Asistenţii au intervenit la şase luni după naştere, când fetiţa urma să fie externată. Personalul spitalului îi informase că Rachel "nu e în stare să spună cât e ceasul" şi s-au arătat îngrijoraţi că femeia nu ar fi în stare să aibă grijă de un copil care a avut probleme de sănătate. Pe Rachel însă nu au avertizat-o că s-ar putea ca fetiţa să îi fie luată. Din contră, au încurajat-o să îi cumpere accesoriile necesare, de la pătuţ la leagăn şi cărucior.

Apoi, într-o bună zi, au sunat să o întrebe dacă nu vine să ia copilul acasă. La spital o aşteptau doi asistenţi maternali şi un asistent social, care i-au cerut să semneze nişte acte prin care o plasează de bunăvoie în grija statului. A refuzat, dar fetiţa tot i-a fost luată, printr-un ordin temporar. N-a ştiut de ea preţ de o săptămână. Apoi a fost vizitată de serviciile sociale. I s-a spus că, în opinia lor, nu are calităţile necesare pentru a fi mamă. Un psiholog a susţinut această variantă, invocând "dificultăţile de învăţare" ale femeii.

IQ DE 71

În evaluare se arată că, fără susţinerea necesară, Rachel va pune în pericol sănătatea şi dezvoltarea copilului. Acelaşi psiholog a apreciat că Rachel nu e în stare să înţeleagă desfăşurarea demersurilor juridice care o implicau. "A spus că nu înţeleg ce se întâmplă la acel tribunal, dar înţelegeam perfect. N-am avut niciodată dificultăţi de învăţare", spune tânăra al cărei coeficient de inteligenţă este estimat la 71, în condiţiile în care "media" pentru un adult este de 90-109. Cu toate acestea, 1,2 milioane de femei din Marea Britanie înregistrează un scor similar cu cel al lui Rachel, iar copiii nu le sunt luaţi. Mai mult, o altă expertiză psihologică realizată pe banii tinerei arată că "funcţiile cognitive sunt intacte şi nu există semne ale vreunei anomalii.

Rachel vrea să ajungă până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a-şi câştiga dreptul de a-şi creşte fetiţa. "Locul ei este alături de mine. Până şi asistenţii sociali sunt de acord că avem o legătură specială. Mi s-ar frânge inima dacă mi-ar fi luată".

×
Subiecte în articol: externe fetita rachel