Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deciziile pe care conducătorul suprem le va lua în perioada următoare vor avea un impact major nu doar asupra Iranului, ci și asupra întregului Orient Mijlociu.
Amploarea atacurilor israeliene și americane i-a restrâns însă opțiunile lui Khamenei, în mod drastic. Actuala situație este un test extrem de dificil pentru un lider în vârstă de 86 de ani, aflat, conform unor surse de la Teheran, într-un declin fizic accentuat și fără un succesor desemnat.
Nu este încă clar cât de mari sunt pagubele suferite de regimul condus de Khamenei, dar loviturile aeriene au vizat direct nucleul puterii sale.
Gardienii Revoluției - forța militară de elită care susține regimul islamic - a pierdut o serie de comandanți experimentați. Instalațiile nucleare, unde se îmbogățea uraniu, au fost grav avariate, iar unii dintre cei mai importanți oameni de știință implicați în programul atomic iranian au fost asasinați.
Deja slăbite de atacurile israeliene, grupările armate din regiune loiale Iranului sunt acum și mai fragile, iar miliarde de dolari investiți în programul nuclear al țării s-au pierdut în numai 12 zile, ceea ce constituie o rană economică profundă, într-un context marcat, oricum, de sancțiuni internaționale și o inflație galopantă.
Atacurile au fost atât de puternice, încât Khamenei și-a susținut discursurile în timpul conflictului dintr-un loc secret, semn al îngrijorării permanente în privința propriei securități. El nu a fost prezent nici măcar la funeraliile naționale, unde sute de mii de iranieni au comemorat comandanții militari și oamenii de știință asasinați.
Abia la câteva zile după intrarea în vigoare a încetării focului, liderul suprem a transmis un mesaj video către populație, pe un ton sfidător.
„Acest președinte (Donald Trump) a rostit adevărul. El a arătat clar că americanii nu vor fi mulțumiți decât cu capitularea totală a Iranului, nimic mai puțin!”, a spus Khamenei. În mod previzibil, el a declarat apoi „victoria” asupra Israelului și SUA, afirmație care a primit un răspuns tăios din partea lui Trump.
„Ascultă, ești un om cu o credință profundă, foarte respectat în țara ta. Trebuie să spui, însă, adevărul: ați fost zdrobiți!”, i-a transmis șeful Casei Albe.
Cândva un lider abil, capabil să folosească strategii politice și economice pentru a-și menține regimul la putere, Khamenei conduce astăzi un stat tot mai rigid și vulnerabil.
În contextul în care viitorul succesiunii sale este incert, programul nuclear iranian a fost grav afectat, iar forțele armate slăbite, liderul suprem se află în fața unei dileme cruciale: să reconstruiască același regim autoritar sau să deschidă sistemul, asumându-și riscul de a pierde controlul asupra țării.
Provocări peste provocări
De-a lungul deceniilor, ayatollahul Khamenei s-a confruntat cu un val neîntrerupt de provocări, care i-au modelat fundamental regimul.
Ajuns la putere în 1989, într-un Iran devastat și izolat după războiul cu Irakul, el a avut sarcina dificilă de a reconstrui o societate fracturată și o economie aflată la pământ.
Khamenei a trebuit să gestioneze disidența internă și rivalitățile din cadrul complexei ierarhii religioase, să facă față unor presiuni economice externe constante și, în același timp, să păstreze idealurile revoluției islamice: suveranitatea și independența țării.
În fața unei susțineri publice tot mai scăzute, el a recurs la o represiune severă. A făcut-o atunci când protestele pentru drepturile femeilor au cuprins țara, după moartea unei tinere aflate în custodia „poliției morale”, dar și în 2009, atunci când milioane de oameni au contestat rezultatul alegerilor prezidențiale.
Între timp, grupurile de opozanți din exil au lansat canale media care difuzează non-stop mesaje antiregim, iar organizații separatiste au dezvăluit informații confidențiale despre programul nuclear.
Concomitent, serviciile secrete israeliene au pătruns adânc în Iran, reușind să asasineze oameni de știință implicați în cercetarea nucleară și să lanseze atacuri cibernetice asupra infrastructurii.
Niciodată, până acum, Khamenei nu a fost însă lovit direct de cea mai puternică armată din lume, în timp ce un președinte al SUA sugera public, pe rețelele sociale, posibilitatea asasinării lui.
Paralizarea pârghiilor externe
Loviturile israeliene și americane asupra Iranului, deși anticipate de ani întregi, au fost în cele din urmă o surpriză. Este doar a doua oară, după invazia Irakului sub Saddam Hussein în anii ’80, când o țară străină atacă direct Iranul, după Revoluția Islamică din 1979.
Principalele pârghii externe ale lui Khamenei - un program nuclear avansat și o rețea de grupări armate aliate ce înconjoară Israelul - sunt acum paralizate.
În interior, el rămâne cea mai influentă figură politică a Iranului, susținut de o bază loială și de instituții construite special pentru a-i proteja autoritatea.
Dar, cu o țară zdruncinată de atacuri și cu liderul său suprem retras într-un loc necunoscut, e posibil ca regimul să-și înăsprească represiunea pentru a apăra idealurile conservatoare ale Revoluției.
„Doctrina iraniană se baza pe proiecția puterii în regiune și descurajarea inamicilor. Prima a slăbit, a doua a eșuat. Dacă obiectivul minimal este supraviețuirea, atunci regimul trăiește să lupte și mâine - dar e, fără îndoială, slăbit.” susține Ali Vaez, directorul proiectului Iran din cadrul „International Crisis Group”, citat de CNN.
În haosul actual, regimul iranian trebuie să răspundă atât provocărilor interne, cât și celor externe. Dar, spune Vaez, acest lucru ar necesita „o regândire profundă, pe care Khamenei nu pare dispus să o accepte.”
„Chiar dacă pe frontul militar se așterne liniștea, în interiorul sistemului trebuie să aibă loc o confruntare cu realitatea - probabil însoțită de multă culpabilizare în culise.
Eșecul serviciilor de informații a fost total, vârful conducerii militare a fost decimat, iar Iranul trebuie să înfrunte în continuare problemele structurale care existau și înainte de război: o economie în colaps și o societate adânc nemulțumită, atât politic, cât și social.” mai precizează el.
Neîncredere profundă
Supus unor presiuni fără precedent și cu opțiuni tot mai limitate, ayatollahul Khamenei - care în trecut a emis o „fatwa” împotriva dezvoltării armelor nucleare - ar putea lua în calcul militarizarea programului atomic al Iranului, ca formă supremă de protecție.
De altfel, săptămâna trecută, parlamentul iranian a semnalat intenția de a suspenda cooperarea cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA).
Construirea unei bombe nucleare ar marca o schimbare radicală de poziție pentru Iran. Deși Israelul susține că atacul său a avut drept scop prevenirea obținerii unei arme nucleare de către Teheran, autoritățile iraniene au afirmat constant că programul lor are scop exclusiv civil.
Întrebat dacă ar bombarda din nou Iranul în cazul în care serviciile de informații ar descoperi că Teheranul îmbogățește uraniu la niveluri îngrijorătoare, Donald Trump a răspuns: „Desigur, fără nicio îndoială, absolut!”
Șeful administrației de la Washington a adăugat însă că „ultimul lucru la care se gândește acum Iranul este o armă nucleară.”
O posibilă strategie pentru Khamenei ar fi să valorifice momentul rar de unitate internă, creat de atacurile israeliene, spre exemplu, prin lansarea unor reforme. În discursul său recent, liderul suprem a vorbit despre „un moment de forță colectivă”.
„Prin voia lui Dumnezeu, o națiune de aproape 90 de milioane de oameni a stat unită, în voce și obiectiv, umăr la umăr, fără diviziuni.” a spus el.
Însă, după cum remarcă analistul Ali Vaez, e puțin probabil ca liderul suprem să aibă deschiderea necesară pentru o regândire profundă a politicii interne și economice.
Această atitudine conservatoare îl poate împiedica și să adopte o altă opțiune: consolidarea legăturilor cu vecinii arabi și revenirea la masa negocierilor cu Washingtonul.
Deși țările arabe din regiune au perceput mult timp politica expansionistă a Iranului ca pe o amenințare, în ultimii ani acestea au ales să repare relațiile cu Teheranul și și-au exprimat dorința de cooperare pentru a evita un conflict costisitor.
Totuși, neîncrederea profundă a lui Khamenei față de Occident - alimentată de retragerea unilaterală a lui Trump din acordul nuclear în timpul primului său mandat și de atacurile fără precedent ale Israelului din această lună, lansate cu doar două zile înainte ca o delegație iraniană să înceapă un nou ciclu de negocieri cu SUA - lasă sub semnul întrebării modul în care Iranul va aborda următoarele discuții diplomatice.
Echilibristica supraviețuirii
Potrivit unor surse citate de presa americană, administrația Trump ar fi discutat în mod intens despre posibilitatea de a sprijini Iranul cu până la 30 de miliarde de dolari pentru a-și dezvolta un program nuclear civil, alături de ridicarea unor sancțiuni și deblocarea unor fonduri iraniene înghețate. Trump a negat însă informațiile.
Dar, dacă președintele american își dorește cu adevărat un acord cu Iranul, mesajele sale publice neortodoxe - inclusiv amenințările voalate la adresa liderului suprem - riscă să submineze orice încercare de relansare a dialogului, au declarat oficiali iranieni.
„Dacă președintele Trump este sincer în dorința sa de a încheia un acord, ar trebui să renunțe la tonul lipsit de respect și inacceptabil față de liderul suprem al Iranului, Marele Ayatollah Khamenei, și să înceteze să rănească milioanele de susținători sinceri ai acestuia.”, a scris, pe platforma X, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi.
În cel mai recent discurs al său, liderul suprem a proiectat imaginea unei rezistențe neclintite, transmițând un mesaj clar Statelor Unite și Israelului - ambele puteri nucleare: acela că acțiunea militară, oricât de dură, nu poate desființa o republică islamică lovită, dar încă bine apărată.
Totuși, în lipsa unui succesor clar și după pierderea principalelor sale pârghii de influență, Khamenei se confruntă acum cu o provocare crucială: garantarea supraviețuirii regimului pe care l-a moștenit.
Citește pe Antena3.ro
