Româna, o limbă străină de Moldova!

În Moldova fiecare vorbeşte şi comportă cum vrea. În sensul că legile sunt făcute doar ca să fie pe hârtie. Una dintre acestea, a limbii oficiale, continuă şi astăzi, după două decenii, să fie aplicată diferit în societate. Astfel, mare parte a instituţiilor statului, scrie ziarul Timpul din capitala Moldovei, şi a agenţilor economici continuă să boicoteze limba română, fără a fi sancţionaţi. Mulţi tineri preferă rusismele, iar unii deputaţi nici măcar nu cunosc limba statului pe care îl conduc! Ce să mai vorbim despre panourile stradale care abundă în greşeli gramaticale sau despre faptul că pe stradă, în magazinele centrale din capitală şi din celelalte oraşe ale Republicii Moldova se vorbeşte preponderent limba rusă.

Inclusiv spaţiul mediatic din Republica Moldova este ocupat, în principal, de posturi de radio şi televiziune de limba rusă. Unicul organ guvernamental responsabil de respectarea legislaţiei lingvistice - Departamentul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova - a fost desfiinţat în 1994 şi transformat în Departamentul pentru relaţii interetnice, subordonat indirect Ambasadei Federaţiei Ruse. Fostul ministru al culturii din primul guvern democrat al Republicii Moldova, Ion Ungureanu, spune că, la începutul anilor 90, au fost adoptate nişte legi bune privind funcţionarea limbii române în Moldova, dar că nu a existat nici tact şi nici tărie de caracter pentru a le implementa. ,,De aici rezultă toate neîmplinirile noastre. Pentru a realiza ceva, trebuie să fii tu însuţi convins de necesitatea a ceea ce faci. Noi nu am prea fost convinşi, am fost indecişi. Asta au simţit-o oponenţii noştri şi au interpretat legislaţia aşa cum au vrut ei'', a afirmat Ion Ungureanu. ''Viitorul va fi aşa cum vom fi noi. Peste noapte, nimeni nu-şi poate schimba caracterul. De noi depinde o chestiune: să convingem pe cei vizaţi că legile nu se discută. Precum nu se trece pe roşu şi nimeni nu pune în discuţie aceasta, aşa-i şi cu limba de stat. Dacă nu o cunoşti, fii bun şi ocupă-te de altceva, nu lucra în structurile statului, care cer obligatoriu să cunoşti limba română. Nu are importanţă cine eşti - deputat, prim-ministru ori simplu funcţionar. Aşa se procedează peste tot în lume'',  declară fostul ministru al culturii în perioada 1990-1994, pentru Timpul.


Pe tema limbii oficiale a Republicii Moldova, vicepreşedintele Partidului Democrat, Oleg Serebrean, vorbeşte la maniera "nu interesează pe nimeni să o vorbească sau să o înveţe"! Astfel, spune Serebean, " ultimii douăzeci de ani reprezită  o perioadă în care s-a realizat prea puţin în această direcţie. Autorităţile centrale niciodată n-au fost interesate s-o facă. Cunoscând foarte prost româna, au utilizat de cele mai dese ori ca limbă de cancelarie rusa. La preşedinţia Republicii Moldova, dar şi în multe alte instituţii importante, rusa a rămas ca limbă de cancelarie şi foarte multe documente se traduc prost în română''.  Serebrean consideră că atâta timp cât funcţionarii rusofoni sunt regăsiţi de public la aproape toate ghişeele de servicii va fi greu să se poată schimba ceva în acest sens.

Corina frusu, deputat din partea PLD, susţine că s-a ajuns în această situaţie doar din cauza celor întâmplte pe perioada guvernării comuniste: ''S-a încercat revenirea la politicile sovietice de promovare a unui moldovenism primitiv şi antiştiinţific. Problema limbii române este una foarte importantă, pentru că ţine de identitatea fiecărei persoane în parte. Discuţiile despre limbă au fost provocate intenţionat pe parcursul acestor 20 de ani, ca tactică de a sustrage atenţia oamenilor de la problemele lor adevărate. E vorba despre nivelul scăzut de trai, de cultură şi de civilizaţie. Când acestea vor fi remediate, bineînţeles că limba română va avea doar de câştigat. Legea despre funcţionarea limbilor, adoptată la începutul anilor '90, a fost, pur şi simplu, neglijată. ..Limbile se pot dezvolta doar printr-o stimă reciprocă, nu prin falsificări şi minciună''. În schimb,  Iurie Leancă, deputat al Partidului Liberal Democrat, constată că statul nu a întreprins nimic pentru îmbunătăţirea situaţiei limbii române şi că nici sistemul de învăţământ nu şi-a fixat acest obiectiv, insistând asupra reformulării denumirii limbii de stat din moldovenească, în română: ''După 20 de ani, s-ar părea că ar fi trebuit să avem o altă situaţie lingvistică în ţară. Sunt foarte multe de schimbat, ţinând cont de felul cum vorbesc limba română copiii, elevii, dar şi maturii. Vedem deficienţe de exprimare şi carenţe. Statul nu a întreprins nimic pentru îmbunătăţirea situaţiei limbii române. Nici sistemul de învăţământ nu şi-a pus acest obiectiv. . ... Din păcate, din lipsa unui mediu adecvat, tinerii preferă rusismele. Mai este şi problema alolingvilor. După două decenii, ei nu vorbesc limba oficială a statului în care locuiesc... Iar Legea cu privire la funcţionarea limbilor, dacă e depăşită, s-o modificăm. Eu aş insista şi asupra reformulării denumirii limbii de stat - nu moldovenească, ci română''.

Despre Transnistria parcă nici nu are rost să mai vorbim, amintesc colegii de peste Prut. Acolo, în totalitate, "limba română fiind boicotată".