Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Daniela Tarău susține peste câteva zile teza de doctorat. În spatele acestui eveniment academic se află dramatica poveste de viață trăită de autoarea lucrării care a finalizat studiul doctoral consacrat sistemului penitenciar din România după ce a fost închisă pe nedrept, condamnată printr-o eroare judiciară. Sentința de achitare a fost obținută după 15 ani de luptă în instanțe, doar după ce procesul a fost rejudecat pe temeiul unei decizii obținute la CEDO. Daniela este o învingătoare care a convertit nedreptatea în forța necesară finalizării studiilor de Drept până la cel mai înalt titlu.
În vara lui 2000, Daniela Tarău caută după un anunț din ziare să găsească o slujbă. O firmă care făcea angajări în străinătate, pentru Israel, îi propune postul de secretară. Lucrează doar trei săptămâni, de probă, fără salariu, fiind internată de urgență în spital, unde este operată. Convalescența durează opt luni, la domiciliul din comuna Lunca, județul Buzău. Nu știe că firma la care lucrase dădea țepe, iar administratorii fuseseră arestați. Află despre asta doar în februarie 2001, când este convocată la poliție ca martor, dar de unde nu mai pleacă, fiind reținută și apoi arestată. Stă în arest timp de 1 an și 9 luni, fiind eliberată în noiembrie 2002, în urma unui recurs la arestarea preventivă.
Dosarul făcut de procurorul Panait
APADOR-CH a ajutat-o pe Daniela Tarău să se ridice din infernul în care o aruncase procurorul Cristian Panait și o suită de judecători. Panait, procurorul care s-a sinucis în vara anului 2002, poate ar fi fost salvat dacă cererea de examinare psihiatrică depusă de Daniela ar fi fost luată în seamă și tulburările de comportament ale acuzatorului depistate! La puține zile după moartea lui Panait se stinge de inimă rea și de rușinea în fața satului și tatăl Danielei. Aflată în libertate, este condamnată la trei ani cu suspendare. Pornește lupta pentru recâștigarea dreptății și demnității. Clamându-și nevinovăția, susținută de APADOR-CH, reușește în 2009 o primă victorie la CEDO pe baza căreia reîncepe rejudecarea cazului în România. Noul proces, început în 2010, a durat aproape cinci ani, prin decizia definitivă din martie 2015. Daniela Tarău este nevinovată pentru faptele de care fusese acuzată, arestată și condamnată. Are o concluzie amară despre justiție: când dosarul pleacă prost de la procuror, nu-l mai drege nimeni.
8 luni, complet izolată de familie
Perioada celor opt luni din arest a fost infernală. Daniela Tarău descrie într-un interviu publicat de APADOR-CH condițiile greu de imaginat din universul carceral. ,,Acum 15 ani nu puteai suna nicăieri. Aveai dreptul să suni numai după ce erai trimis în judecată. Nu am vorbit deloc cu părinții sau copilul - care avea 8 ani atunci- în cele opt luni cât am stat în arestul Capitalei. Grele sunt primele 3-4 luni. Depinde de cât ești de tare, ce grad de rezistență ai, sau de adaptabilitate și de cât de mult crezi în tine. Am văzut și tentative de suicid, și de automutilări. Apă caldă aveam doar un sfert de oră, de două ori pe săptămână. Timp în care trebuia să se spele toată camera. Camera de dușuri era ca o grotă. Pe un perete erau trei furtunuri cu apă, pe celălalt trei toalete turcești, unul lângă celălalt, te atingeai de vecina. În timp ce unele erau la duș, altele erau pe wc. Primele trei, următoarele și tot așa. Într-un sfert de oră, toată camera de zece persoane trebuia să fie gata, că urma camera cealaltă. Ieșeai indiferent cum erai, spălat sau ne. Cea mai grea perioadă pentru o femeie era perioada cu tampoanele... Sunt lucruri pe care nu pot să le spun.”
Daniela Tarău și avocatul Nicolae Iorga au reușit să obțină un verdict favorabil după 15 ani de la arestarea nedreaptă
Citește pe Antena3.ro
Citeste si O teză de drept, ca o autobiografie
