Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o zi, pe 24 noiembrie 2015, în anul în care împlinise 19 ani, seara, pe la ora 21, un apel la 112 anunţa că, undeva, în fundul judeţului Galaţi, fusese găsit spânzurat un tânăr. „În jurul orei 21.00, inculpatul Nicolaie Nedelcu a mers la baracă să verifice, pentru prima dată după atâtea ore, starea victimei. În momentul în care a deschis uşa barăcii a observat că victima s-a spânzurat. Fără a încerca să acorde primul ajutor, inculpatul a mers în casă la soţia sa, care a apelat la Serviciul Naţional pentru Apeluri de Urgenţă 112”, a notat judecătorul în motivarea deciziei de condamnare a inculpaţilor Nicolaie şi Rodica Nedelcu.
Mihai fusese încuiat cu lacătul în baracă de pe la ora 14.00. Fugise de la stâna familiei Nedelcu, din satul Izvoarele, comuna Slobozia Conachi. Fugise la un consătean pentru a cere din nou ajutor ca să scape din sclavie. Avea un plan. Voia să evadeze departe de viaţa chinuită, undeva în vestul ţării. Stăpânii lui l-au găsit atunci ascuns sub un pat. „După câteva minute, l-a găsit pe acesta sub patul din camera martorului, l-a apucat de un braţ şi l-a tras la autoturism. Ulterior, Mihai Alexandru Stoian a fost transportat la domiciliul inculpaţilor, unde, întrucât se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost bruscat, lovit cu pumnul în cap şi dus în baraca din spatele casei pentru a dormi, uşa fiind apoi asigurată cu un lacăt”, mai scrie judecătorul în motivare.
Mihai a ales să pună capăt unei vieţi fără sens. În cuşca verde şi insalubră, unde i s-au scurs copilăria, adolescenţa şi unde îi începuse viaţa de adult, Mihai Alexandru Stoian s-a spânzurat.
„L-au oropsit”, spune cu mâhnire Radu Stoian, fratele lui Mihai, care adaugă faptul că unchiul său este un om rău și este responsabil pentru viața și de moartea lui Mihai. „I-aş spune că din cauza lui a murit, că nu l-a lăsat să plece, să-şi facă un viitor în viaţă. Săracul s-a săturat.”
5 ani de anchetă
În seara de 24 noiembrie, poliţiştii au deschis o anchetă. Era o moarte suspectă. Era un alt caz, printre miile de cazuri, în care cineva alege să moară. Nu era niciun indiciu că Mihai fusese ucis de cineva. Putea fi un caz, ca și celelalte. Dar, pe 18 decembrie, un martor din sat a făcut un denunţ în care le atrăgea atenţia poliţiştilor de faptul că Mihai fusese împins 10 ani la sinucidere. Au început să se facă audieri, dosarul s-a tot mutat de la un parchet la altul, de la un procuror la altul şi în decembrie 2020, la 5 ani de la moartea lui Mihai Alexandru Stoian, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi emite rechizitoriul. Pe unchii lui îi trimite în judecată pentru sclavie şi determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Pe unul dintre martorii din dosar parchetul îl trimite în boxa acuzaţilor, pentru mărturie mincinoasă. Cumva, în toţi aceşti ani, la dosar s-au adunat probe şi mărturii care demonstrează, spun procurorii, că Mihai Alexandru Stoian s-a sinucis în baraca insalubră care i-a fost casă 10 ani, încuiat cu lacătul de stăpânii lui, pentru că nu a mai suportat să trăiască viaţa pe care aceştia i-o hotărâseră.
Tribunalul Galaţi: „Timp de peste 10 ani inculpaţii au luat efectiv în stăpânire o fiinţă umană”
După 17 termene de judecată, încercări de tergiversare din partea inculpaţilor, solicitări de schimbare a acuzaţiilor, după două amânări pentru pronunţarea sentinţei, judecători ai Tribunalul Galaţi au decis: 8 ani pentru Nicolaie Nedelcu, 5 ani şi 4 luni pentru Rodica Nedelcu şi 2 ani cu suspendare pentru martorul care a încercat să-i scape de răspundere pe stăpânii lui Mihai. Motivarea judecătorilor este şocantă, asemenea vieţii trăite de Mihai: „Tribunalul apreciază că infracţiunile reţinute în sarcina acestor doi inculpaţi prezintă o gravitate deosebit de ridicată, atât prin prisma modalităţii de comitere, cât şi prin urmările concrete produse prin săvârşirea lor. În concret, timp de peste 10 ani, inculpaţii au luat efectiv în stăpânire o fiinţă umană aflată în vădită stare de vulnerabilitate (prin prisma stării de sărăcie extremă în care se afla) şi au exploatat-o în mod sistematic prin supunere la muncă, fără ca prestarea acesteia să fie însoţită şi de o contraprestaţie materială pe măsură. Infimele foloase materiale plătite erau remise mamei victimei, fără ca acesta din urmă să beneficieze de ceva efectiv. Victima era rudă a celor doi inculpaţi, condiţiile în care aceasta trăia (în barăci metalice) erau de-a dreptul mizerabile, de altfel specifice angajaţilor sezonieri din domeniul agricol (creşterea animalelor).“
„Legătura directă de cauzalitate dintre acţiunile inculpaţilor (care, pe fondul ţinerii sale în stare de sclavie timp de aproape 10 ani, l-au adus înapoi cu forţa) şi sinucidere este demonstrată de faptul că acest din urmă eveniment s-a produs exact în perioada de timp cât victima s-a aflat închisă în baracă, fără a avea posibilitatea de a ieşi, ceea ce în mod firesc i-a indus ideea că nu mai poate scăpa din situaţia mizerabilă în care se afla încă de când era mic”, mai notează judecătorii în motivare.
Mătușa: „Nu-i nimeni vinovat pentru că s-a spânzurat un nemernic”
„În ciuda apărării formulate de inculpaţi, instanţa de judecată apreciază că vinovăţia acestora este dovedită inclusiv în ceea ce priveşte infracţiunea de determinare a sinuciderii. În opinia instanţei, apare ca fiind fără tăgadă că sinuciderea victimei Mihai Alexandru Stoian a fost rezultatul direct al aducerii sale înapoi la stână de către inculpaţi chiar în ziua când acesta dorea să plece definitiv la o stână din vestul ţării, acolo unde inculpaţii nu mai puteau exercita vreun control asupra sa, urmată de închiderea sa în baraca metalică unde îşi ducea traiul de zi cu zi. (...) Mai mult decât atât, orice încercare a victimei de a pleca şi a scăpa de condiţiile de trai anterior descrise avea drept rezultat aducerea sa forţată înapoi la exploataţia agricolă administrată de cei doi inculpaţi. Acest lucru a avut loc atât în perioada minorităţii (când inculpaţii se foloseau ca „paravan” de mama victimei, pretextând că nu fac decât să îl aducă înapoi acasă după ce acesta fugea), dar şi ulterior împlinirii vârstei de 18 ani, deşi din acest moment inculpaţii nu mai aveau nici o justificare în acest sens. Toată această activitate infracţională a avut drept deznodământ nefericit în ziua de 24.11.2015, când victima a fost adusă înapoi la fermă în mod forţat, după ce intenţionase să plece în vestul ţării la muncă, acolo unde nu ar mai fi putut fi găsit de inculpaţi. Faptul că şi-a văzut dorinţa devenind din nou imposibil de atins, combinat cu împrejurarea că a fost încuiat în baraca insalubră în care îşi ducea traiul de zi cu zi, a dus la punerea în practică a ideii de suicid. Cu un nivel redus de educaţie şi orizont social (tot ca urmare a modului în care fusese forţat de inculpaţi să trăiască timp de 10 ani, respectiv fără un minim de educaţie şcolară), fără a cunoaşte în mod concret ce drepturi avea şi mai ales că era o persoană liberă, victima Mihai Alexandru Stoian nu a văzut altă cale de scăpare din situaţia în care se afla decât sinuciderea, demers care l-a dus din nefericire până la capăt. (...) În privinţa atitudinii ulterioare săvârşirii infracţiunilor nu pot fi identificate elemente în favoarea inculpaţilor. Astfel, deşi acţiunile lor avuseseră drept rezultat sinuciderea victimei, inculpaţii nu au manifestat vreo părere de rău, într-o convorbire telefonică interceptată de organele de urmărire penală inculpata Rodica Nedelcu făcând referire la acest eveniment folosind expresia „Nu-i nimeni vinovat pentru că s-a spânzurat un nemernic”. Mai mult decât atât, odată cu declanşarea procedurii judiciare în cauza de faţă, inculpata încerca să facă demersuri pentru a găsi „un procuror bun care să îi scape”.
În satul Izvoarele toată lumea ştie că odată era un tânăr încet la minte, tăcut, retras care s-a spânzurat în cuşca familiei Nedelcu. Nimeni din sat nu vrea să vorbească despre el. Aşa cum nimeni, de la ultima bătrână din colţul satului până la poliţist, preot, învăţătoare, primar, vecini, nu a făcut nimic aproape 11 ani. Mihai Alexandru Stoian era un băiețel cu părul blond, cu ochii albaștri. Mihai Alexandru Stoian a existat printre ei, a trecut cu oile la păscut când era de-o şchioapă, a crescut printre oi şi tot în ochii tuturor s-a şi sinucis. Şi, pentru că era doar un sinucigaş fără nicio valoare în societate, fără niciun căpătâi, Mihai a fost înmormântat aşa cum a trăit. „Mormântul lui Mihai e în fundul cimitirului, către gard”, spune Radu Stoian, fratele lui Mihai. Singur printre mărăcini şi departe de cei care i-au dat viaţă.
