Aproape 10.000 de sesizări pentru copii dispăruți au fost făcute în ultimul an

Fenomenul copiilor dispăruți este cu atât mai alarmant în România cu cât, dintre cele 9.902 de sesizări privind minori dispăruți, procesate în perioada aprilie 2023 – aprilie 2024, peste jumătate reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele D.G.A.S.P.C, potrivit statisticii IGPR, cerute de Organizația Salvați Copiii România.

Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 424, dintre care majoritatea (295) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani.

Experții organizației atrag atenția că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un simptom al uneia sau mai multor experiențe negative care li se întâmplă.

Prin comparație, între 30 aprilie 2022 și 22 aprilie 2023 au fost 8.722 de sesizări referitoare la dispariția minorilor, cu 1.145 mai mult decât în anul anterior.

Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în ultimul an:

- 97 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani

- 163 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani

- 2.300 privesc copii cu vârsta între 10 și 14 ani

- 7.342 sunt sesizări care se referă la disparițiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.

În 2023, 66% dintre copiii dispăruți fie au fugit fie au fost alungați de acasă sau din instituțiile de îngrijire, evidențiind vulnerabilitatea lor profundă. Cazurile de răpire de către părinți (18 %) și dispariția copiilor migranți (6 %), raportate la liniile telefonice de urgență, prezintă, de asemenea, tendințe îngrijorătoare care necesită atenție și sprijin imediat (Cifre și tendințe 2023).

O problemă principală în lupta pentru prevenirea plecărilor de acasă ale copiilor este percepția greșită a fenomenului și în special asocierea cu termenul voluntar. De cele mai multe ori, aceste plecări sunt denumite plecări voluntare, însă acest termen neagă complexitatea și natura fenomenului.

Motivele pentru care copiii fug de acasă:

1. Copiii fug în primul rând din cauza problemelor de acasă, iar în fruntea listei se află diferitele forme de violență, conflictul, abuzul și neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar și consumul de alcool și droguri al unui părinte reprezintă de asemenea probleme identificate acasă.

2. Două traiectorii principale sunt identificate atunci când se cercetează motivațiile din spatele fugarului. Aceste traiectorii sunt: pleacă de acasă din cauza a ceva și pleacă de acasă spre ceva. Copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă din cauza a ceva” identifică fuga ca un mijloc de a se distanța de o situație dificilă. În schimb, copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă spre ceva” identifică frecvent fuga cu dorința lor de a se apropia de o persoană sau de o situație care par mai dezirabile decât cele actuale.

3. Sănătatea mintală este identificată ca un motiv comun pentru a fugi, deseori aparținând traiectoriei „pleacă de acasă din cauza a ceva”. Din această categorie fac parte mai ales tinerii cu episoade depresive și ideație suicidară.

4. Copiii din centrele de plasament reprezintă unul dintre grupurile de tineri cele mai expuse riscului și cu probabilitate crescută de a fugi și a avea dificultăți în accesarea ajutorului. Motivele comune includ dorința lor de a se alătura familiei de origine sau cuiva apropiat lor și problemele ce țin de ocrotirea lor din centrele de plasament.

5. Cea mai frecventă problemă pe care copiii o experimentează la școală are legătură cu bullyingul, urmată de tulburările de învățare, frecvența redusă la ore și presiunea socială din partea colegilor.

(sursa: Mediafax)