x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Cultul maidanezului

Cultul maidanezului

de Luiza Moldovan    |    25 Sep 2013   •   17:19
LA VIE EN MOV
Sincer, mie a-nceput să-mi fie frică de iubitorii de animale. De câteva zile, înainte să spun ceva despre maidanezi, tatonez terenul, să văd dacă interlocutorul meu e sau nu de acord cu Legea Maidaneziană, ca să văd şi eu cum îmi construiesc replica. Mi-e teamă să mai spun ceva de ei (adică de maidanezi, că mi-e şi jenă să le zic aşa), iar când merg pe stradă şi trec pe lângă un domn maidanez sau o doamnă maidaneză, mă plec uşor, respectuos, salut cu supremă cordialitate magistrala jivină, ba chiar, depăşind-o, îmi întorc şi capul, să nu carecumva să se creadă c-o ignor, să se repeadă la bicisnicile-mi picioare.

Ba am dat uitării cu totul incidentul în care un nene maidanez mai că era să se înfrupte din copilul meu astă-iarnă (n-am făcut mătănii suficiente ca să-I mulţumesc lu’ Doamne-Doamne pentru c-am fost pe fază), ba chiar am uitat şi când am făcut injecţie că m-a clămpănit unu’ la Rosetti, am uitat şi cum astă-vară era să-l apuce pe un băieţel din parc de fund (la urma urmei, ce căuta funduleţul băiatului, în parc, în faţa domnului maidanez????), am uitat totul. Acum sunt spăşită, dar totuşi, manifest precauţie în faţa iubitorilor de animale (recte ). Mi-e teamă să nu mă linşeze pe stradă dacă am sălbăticia de a spune în public “păi ai 14 zile la dispoziţie ca să-i adopţi, nimeni nu spune că trebuie să moară”. Mi-e teamă să spun că viaţa oricărui copil e mai presus decât viaţa unui animal, oricare ar fi el: struţ, ornitorinc, maimuţă urlătoare sau raton de Java.

De fapt, cred că trebuie să-mi revizuiesc atitudinea. Trebuie să pun câinele mai presus decât orice şi oricine; dacă nu vrea să mă mănânce, să mă simt jignită şi revoltată; să fac totul ca să devin gustoasă şi apetisantă; să mă gătesc singură şi să am grijă să evit pătrunjelul care nu le place şi care riscă să le rămână între dinţi. Din când în când... de fapt nu, în fiecare zi ar trebui să le fac baie generală, masaj, să le pun la dispoziţie anunţuri erotice cu căţele în călduri, publicate, fireşte, în revista “Câinele meu” şi alte reviste de specialitate. Care, apropo, ar trebui să devină best-selleruri, înaintea presei cotidiene, aia câtă mai e. Să facem un templu al câinelui, cum au indienii temple pentru şobolani. Să zicem şi noi că sunt animale sacre, cum sunt vacile la indieni şi să facem şi noi, aici, un cult al maidanezului, nu al oricărui câine, să specific asta.

Ieri am văzut un retriever auriu extraordinar de frumos, dar imediat m-am gândit, în semn de respect pentru miile de maidanezi de pe stradă şi mai ales de frică faţă de iubitorii de animale care leşină pe la proteste, că mai drăguţi sunt ei, gigea-gigea, măi-măi.


×
Subiecte în articol: la vie en mov