"Cu mai puţin de 10 zile înainte de ţinerea adunării generale a scriitorilor din noiembrie 1968, Ceauşescu se întâlneşte încă o dată cu "membri ai Uniunii Scriitorilor”. Apar câteva figuri noi – criticul Eugen Simion, prozatorul Nicolae Breban, poetul Adrian Păunescu. Acestora limba de lemn pare să le fie necunoscută. Păunescu insistă patetic pentru plecarea masivă a tinerilor la studii în străinătate (…) Breban cere ca ataşaţii culturali de pe lângă ambasade să nu mai fie oameni necompetenţi, iar în privinţa plecărilor la studii în străinătate impetuosului romancier îi scapă acceastă întrebare ce îi va fi înmărmurit pe unii dintre bătrânii stalinişti aflaţi acolo: "Cum să facem ca închisoarea să se spargă?” Va fi fost probabil prima şI ultima dată când lui Ceauşescu I se va fi spus, în faţă, direct, brutal, că România e o închisoare”.
Citește pe Antena3.ro