Dumitru Chisăliță: Plafonarea gazelor a devenit un mecanism pentru „băieții deștepți”

Schema de plafonare este în vigoare până la 1 aprilie 2026, cu un preț maxim de 0,31 lei/kWh pentru consumatorii casnici, iar mesajele transmise din zona politică indică deja intenția unor noi prelungiri.

Pentru piață, semnalul este clar: prețul gazelor rămâne sub control politic, iar mecanismele concurențiale sunt suspendate. Potrivit lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, această situație nu mai poate fi numită protecție socială, ci reprezintă un transfer de putere economică către actorii care știu să exploateze regulile jocului.

Protecție socială în discurs, control economic în realitate

Oficial, plafonarea este prezentată drept un scut pentru populație, menit să prevină șocurile sociale și inflaționiste. În practică, avertizează Chisăliță, această măsură amână confruntarea cu realitatea pieței gazelor din România.

Atâta timp cât prețul este stabilit administrativ, nu mai este clar:

• cine este eficient și cine nu;
• cine investește și cine doar profită;
• cine respectă regulile și cine le ocolește.

În acest context, rolul autorităților de reglementare și al mecanismelor de concurență devine pur formal.

Cum reapare mecanismul „băieților deștepți”

Ori de câte ori statul fixează un preț într-o piață volatilă, apar arbitrajele. Actuala schemă de plafonare, reglementată prin OUG 6/2025, funcționează pe baza unui „cost recunoscut”, calculat ca medie ponderată, nu pe costul real al fiecărui furnizor.

Diferența dintre costul real și cel recunoscut nu este o eroare de sistem, ci o speculație validată legislativ. Furnizorii care își construiesc inteligent portofoliile, perioadele contractuale și structurile juridice pot ajunge să fie compensați peste costurile reale.

În plus, întârzierile de decontare creează un avantaj major pentru furnizorii mari, cu acces la finanțare bancară. Furnizorii mici sunt împinși spre faliment, vânzare sau ieșire din piață. Rezultatul: consolidarea pieței în favoarea marilor jucători.

Paradoxul plafonului: când limita devine preț de referință

Teoretic, plafonarea ar trebui să reducă prețurile. În realitate, plafonul devine un prag psihologic. Dacă toți furnizorii facturează „sub plafon”, dar foarte aproape de el, concurența reală dispare.

Astfel, prețul nu mai este dictat de piață, ci normalizat administrativ. Când Guvernul afirmă că „există oferte sub plafon”, recunoaște implicit că plafonul nu mai protejează consumatorul, ci doar fixează un nivel acceptat de toți.

Cine câștigă și cine pierde din „încă un an” de plafonare

Potrivit analizei lui Dumitru Chisăliță:

• Politicul câștigă liniște socială și capital electoral;
• Furnizorii mari câștigă volume garantate, risc comercial redus și marje protejate;
• Traderii câștigă din opacitate și ferestrele de arbitraj.

În schimb:

• Consumatorii rămân captivi într-un preț administrat;
• Furnizorii mici sunt eliminați treptat;
• Piața pierde semnalul real de preț și capacitatea de autoreglare.

Costul ascuns: bani publici pentru contracte scumpe

Există deja furnizori care au achiziționat gaze pentru perioada de după 1 aprilie 2026 la prețuri de 151–157 lei/MWh. Aceste contracte nu mai pot fi anulate.

Dacă plafonarea continuă, statul va trebui să acopere diferența dintre prețul plafonat (120 lei/MWh) și cel de achiziție. Aceasta înseamnă zeci de lei pe MWh plătiți din bugetul public, direcționați către producători, importatori și furnizori.

În același timp, o parte semnificativă din gazele care ar fi trebuit să susțină schema de plafonare a fost deja vândută. Producătorii ar putea fi forțați să cumpere gaze din import, mai scumpe, pentru a le revinde în pierdere. Este, în esență, o socializare a pierderilor.

Plafonarea prețului la gaze nu mai este o politică socială temporară. A devenit o schemă de putere, care distorsionează piața, mută costurile în bugetul statului și creează spații largi între prețul real și cel administrat.

Iar acolo unde apar astfel de spații, avertizează Dumitru Chisăliță, speculația este inevitabilă. Iar „băieții deștepți” nu întârzie niciodată să apară.

Citește pe Antena3.ro

Coreea de Nord a executat copii de liceu pentru că s-au uitat la Squid Game. „Când aveam 16 ani ne duceau ca să vedem”