Crestinii ortodocsi marcheaza miercuri scoaterea Sfintei Cruci - inceputul Postului Adormirii Maicii Domnului.
Scoaterea Sfintei Cruci s-a instituit la dorinta comuna a ortodocsilor greci si rusi pentru amintirea biruintei simultane pe care au repurtat-o rusii asupra bulgarilor si grecii asupra sarazinilor, in timpul imparatului Manuel Comnenul (1143-1180), cu ajutorul Sfintei Cruci.
Pe 1 august, la Constantinopol era scos in procesiune lemnul Sfintei Cruci, din Palatul Imperial pana la catedrala Sfanta Sofia, de unde se faceau pana pe 15 august diverse procesiuni pentru a-i feri pe crestini de suferinte si boli.
Postul Adormirii Maicii Domnului, cunoscut popular ca postul Santa-Mariei, care preceda sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, e randuit de Biserica spre aducerea aminte de virtutile alese ale Sfintei Fecioare si de postul cu care ea insasi, dupa traditie, s-a pregatit pentru trecerea la cele vesnice, informeaza Agentia Basilica a Patriarhiei Romane, citand "Liturgica Generala", de pr. prof. Ene Braniste.
Ca vechime, Postul Santa-Mariei este cel mai nou dintre cele patru posturi de durata, fiind considerat mai usor decat al Patruzecimii, dar mai aspru decat al Nasterii Domnului si al Sfintilor Apostoli.
Originea lui trebuie cautata, probabil, prin secolul al V-lea, cand cultul Maicii Domnului a inceput a cunoaste o dezvoltare mai mare si cand sarbatoarea Adormirii ei a inceput a capata o mai mare importanta.
La inceput insa, nici timpul din an, nici durata si nici felul postirii nu erau la fel peste tot; unii, in partile Antiohiei, posteau o singura zi (6 august), altii mai multe zile (patru la Constantinopol, opt la Ierusalim).
In rasarit posteau in luna august si de aceea postul era numit si Postul lui August, altii in septembrie (apusenii, cum fac pana azi), iar altii nu posteau deloc, socotind ca sarbatoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amaraciunea pamanteasca la bucuria cereasca, unde sta in nemijlocita apropiere de Fiul ei iubit.
Data si durata postului au fost uniformizate in toata Ortodoxia abia in secolul al XII-lea, la Sinodul Local din Constantinopol tinut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotarat ca postul sa inceapa la 1 august si sa dureze 14 sau 15 zile, pana la Sarbatoarea Adormirii (15 august), asa cum, de altfel, se practica mai inainte prin unele parti.
Se lasa sec in seara zilei de 31 iulie, iar cand aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte; de asemenea, postul se prelungeste si in ziua sarbatorii insesi, daca aceasta cade miercurea sau vinerea, facandu-se dezlegare la untdelemn, peste si vin.
Potrivit Bisericii este prescrisa ajunarea lunea, miercurea si vinerea, pana la ceasul al noualea, cand se consuma mancare uscata; martea si joia se consuma legume fierte, fara untdelemn, iar sambata si duminica se dezleaga la untdelemn si vin.
La 6 august (sarbatoarea Schimbarii la Fata), in orice zi ar cadea, se face dezlegare la untdelemn, peste si vin, dar in Pravila mare se da dezlegare la vin si untdelemn nu numai pentru sambete si duminici, ci si pentru marti si joi.
In timpul acestui post se citesc in bisericile manastiresti, zilnic (alternativ), cele doua Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov.
La catolici postul Sfintei Marii se reduce la o singura zi, aceea a ajunului sarbatorii (14 august).