Instanţa supremă consideră justificată sesizarea reclamanţilor privind nelegalitatea HG 735/2010. Magistraţii celei mai înalte instanţe din stat reamintesc în motivarea deciziei de suspendare a actului administrativ: "Principiul legalităţii, implică pe de o parte faptul că administraţia trebuie să respecte ierarhia normelor, iar pe de altă parte, faptul că aceasta nu poate acţiona dacă nu este "abilitată” de o regulă de drept. Această abilitare priveşte competenţa autorităţii administrative de a emite un act administrativ. Respectarea principiului legalităţii impune posibilitatea ca actele administrative nelegale să poată fi revocate întrucât, în caz contrar, judecătorul poate proceda la anularea lor. Pentru consolidarea principiului legalităţii, apreciat ca un adevărat postulat constituţional, sunt necesare reguli sistematizate, clare şi coerente, care să guverneze activitatea autorităţilor administrative”.
În motivare se arată că în sistemul juridic românesc, principiul legalităţii este reglementat în art 1 alin 5 şi art. 16 alin. 2 din Constituţie.”Astfel, primul text constituţional precizează faptul că, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Pe de altă parte, al doilea text cuprins în Legea fundamentală arată că nimeni nu este mai presus de lege. În speţa de faţă Înalta Curte constată că suntem în prezenţa unui caz bine justificat. Aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat sunt legate de aparenta încâlcare a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, în a cărei aplicare a fost dată HG 735/2010. Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, la o analiză în aparenţă a Legii 119/2010, se observă că ea nu conţine dispoziţii care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite şi să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligaţi să suporte vreo consecinţă, ca urmare a neefectuării de către aceştia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul său, nici dispoziţiile Legii nr. 19/2000 nu impun o asemenea obligaţie, ci se referă doar la posiblitatea beneficiarilor săi de a-şi dovedi, în situaţiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii stagiile de cotizare. Cu toate acestea, art. 2 alin. 3 şi 4, art 6 alin 2 şi art. 10 alin 2 din HG 735/2010 obligă pensionarii aflaţi sub incidenţă să solicite documentele necesare recalculării pensiilor şi să depună cererile de recalculare şi actele doveditoare privind veniturile obţinute.”, se arată în motivarea instanţei supreme.
Înalta Curte apreciază ca "nefondată” şi critica formulată de guvernanţi cum că instanţa trebuia să aibă în vedere situaţia celor care solicită suspendarea actului administrativ litigios şi nu eventualele vicii ale acestui act. Înalta Curte mai apreciază că un argument suplimentar care pledează pentru aparenta nelegalitate a actului administrativ litigios este faptul că prin sentinţa 443 din 23 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, s-au anulat dispoziţiile art. 2 alin. 2,3,4,6 şi 7, ale art. 6 alin. 1,2 şi 4 şi ale art. 10 alin. 2 din H.G. nr. 735 din 21.07.2010. Instanţa supremă a constatat îndeplinită şi condiţia prevenirii pagubei iminente şi apreciază corectă concluzia Curţii de Apel Cluj, potrivit căreia HG 735/2010 "creează o situaţie discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare şi documente doveditoare”. Instanţa supremă mai arată, ca şi judecătorul de fond, că pentru prima dată actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul al drepturilor de pensie. "Ca atare, Înalta Curte reţine că actul administrativ aflat în litigiu determină o situaţie care nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul art. 14 din CEDO.” Mai exat, instanţa supremă subliniază că s-a creat "un dezechilibru între interesul general şi obligaţia protejării drepturilor fundamentale ale cetăţeanului. Cu alte cuvinte există un dezechilibru atunci când se diminuează drepturile patrimoniale, motiv pentru care persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată.”. Considerând dreptul la pensie asimilat unui drept de proprietate, conform paragragului 1 din Primul Protocol Adiţional al CEDO, instanţa supremă arată că prin dispoziţia referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor şi a documentelor doveditoare ale veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei "se realizează o ingerinţă în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie”.
Instanţa mai precizează cu texte de lege cu tot că hotărârea de suspendare este executorie de drept, recursul nefiind suspensiv de executare. Cu alte cuvinte hotărârea de suspendare a HG 735/2010 este executorie din clipa în care a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj.