Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Credincioşii ortodocşi prăznuiesc, duminică, la 50 de zile după Înviere, Rusaliile, marcând ziua în care Duhul Sfânt a pogorât peste adunarea apostolilor, în chip de limbi de foc, iar aceştia au început să propovăduiască.
Prin lucrarea Duhului Sfânt, avem o sfinţire a oamenilor, dar şi o sfinţire a naturii, le-a spus patriarhul Bisericii Ortodoxa Române, Daniel, celor prezenţi la Sfânta Liturghie din ziua Cincizecimii, oficiată în Catedrala Patriarhală.
El a amintit că frunzele de tei sau de nuc care se aduc în biserică în această zi "simbolizează limbile acelea ca de foc, înseamnă ceva viu care se transmite prin predica Sfinţilor Apostoli la toate limbile, la toate neamurile, la toate popoarele".
"Şi deci avem o sfinţire a oamenilor, dar şi o sfinţire a naturii, pentru că prin Duhul Sfânt tot sufletul-nviază şi-ntru curăţie se-nalţă, dar tot prin Duhul Sfânt şi natura întreagă are viaţă. Dacă Duhul Sfânt, cum spune Psalmistul, se dăruieşte pe pământ, atunci se-nnoieşte faţa pământului, iar când Dumnezeu retrage duhul său, toate făpturile mor şi în ţărână se prefac. Deci noi, prin aceste ramuri de tei sau de nuc arătăm că suntem chemaţi să trăim în creaţia lui Dumnezeu, în lumea creată de El, să-i mulţumim Lui şi să avem grijă să sfinţim locul în care trăim şi muncim. Omul sfinţeşte locul, dacă mai întâi se sfinţeşte pe sine, în relaţia de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni", a spus patriarhul în predica la slujba oficiată împreună cu episcopul vicar patriarhal Ieronim Sinaitul şi cu episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Timotei Prahoveanul.
Patriarhul a evidenţiat că "Duhul Sfânt este foc curăţitor, dar şi foc luminător şi încălzitor", iar "apa este binefăcătoare, de asemenea este curăţitoare şi dătătoare de viaţă".
El a reamintit că sărbătorirea Pogorârii Duhului Sfânt, sau Cincizecimea, sau Rusaliile marchează constituirea Bisericii. "De aceea, sărbătoarea aceasta este o sărbătoare care ne aduce pace, bucurie, şi ne aduce arvuna vieţii cereşti, ne înfiază în Hristos şi ne dăruieşte arvuna şi bucuria Învierii", a spus patriarhul.
După participarea la săvârşirea Sfintei Liturghii, urmată de Vecernia, cu rânduiala plecării genunchilor, credincioşii prezenţi în Dealul Mitropoliei au primit de la baldachinul unde de obicei se aşează moaştele sfinţilor frunze sfinţite de tei culese sâmbătă seară din Grădina Maicii Domnului din parcul Patriarhiei, anafură şi o iconiţă cu icoana Pogorârii Duhului Sfânt.
"Sunt tei din grădina noastră. Şi, după cum avem apă din grădina noastră pentru Bobotează de la izvorul de cristal al Maicii Domnului, tot aşa avem şi frunze de tei din grădina noastră. Deci nu luăm de la alţii, ci, cu binecuvântare, aseară au fost culese acestea pentru dumneavoastră. Vă dorim ani mulţi, binecuvântaţi şi mult ajutor de la Dumnezeu. Să trăiţi!", a încheiat patriarhul.
În această zi s-a întemeiat Biserica lui Hristos, când Duhul Sfânt a venit în lume şi S-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, cei care L-au însoţit în timpul vieţii Sale pământeşti pe Iisus Hristos. În acest fel Sfinţii Apostoli au fost întăriţi pentru a duce vestea ce bună, Sfânta Evanghelie, în toată lumea, pentru a se face auziţi şi crezuţi de atâta lume puterea nu era de la ei ci de la Dumnezeu.
Duhul Sfânt S-a pogorât într-o zi de duminică, în chip de limbi de foc: "Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună la un loc. Şi fără de veste s-a făcut în cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi limbi ca de foc li s-au arătat, împărţite, şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi". (Fapte, 2, 1 -4)
De sărbătoarea Rusaliilor în biserici se aduc ramuri de tei sau de nuc care se sfinţesc şi se împart credincioşilor, simbol al limbilor de foc coborâte peste Apostoli şi putere a Duhului Sfânt.
Împreună cu Paştele, Pogorârea Duhului Sfânt este cea mai veche sărbătoare creştină, fiind prăznuită încă de pe vremea apostolilor. Despre ea amintesc şi Sfântul Irineu (202), Tertulian, Origen, Canonul 20 al Sinodului I ecumenic (325) ş.a. Până către sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era sărbătorită împreună cu Înălţarea Domnului. După aceasta, Înălţarea a fost mutată la 40 de zile de la Paşte, Cincizecimea devenind sărbătoare de sine stătătoare. AGERPRES
Citește pe Antena3.ro
