Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Postarea unuia dintre salvamontiştii care au mers să caute avionul prăbuşit în Munţii Apuseni pe un forum de aviaţie arată detalii despre operaţiunile de salvare, dar şi despre confuzia şi bâlbâielile autorităţilor care au fost implicate în misiunea de recuperare.
Salvamontistul Sorin Popa scrie că autorităţile ba n-au ştiut, ba nu au vrut să le comunice coordonatele în care se afla avionul, ca apoi echipa de salvamontişti în care se afla să fie chemată înapoi când mai aveau 10 minute până să ajungă la epavă.
Iată mai jos postarea salvamontistului:
"Am fost anuntat la ora 16:16 minute, sunt domiciliat in municipiul Aiud, judetul Alba, la 141 de Km de sat Horea, asa ca drumul pana acolo necesita circa 2-2 ore si jumatate. La ora 16:50 paraseam orasul, si am gonit tot drumul pe ceata, precum Colin McRae, pe o ceata oribila. Am ajuns la aproximativ ora 19, sau foarte putin peste aceasta ora!
Primul lucru pe care am incercat sa il fac, a fost sa aflu coordonate. Eram mai mult ca sigur ca intr-un astfel de incident aviatic trebuie sa se stie cel putin coordonate. Cu toate ca pe drum le spuneam colegilor mei “ca sigur pana ajungem noi de la asa distanta, din Aiud, toata lumea este salvata etc”.
Odata ajunsi in zona unde s-a facut asa-zisa “Celula de Criza”, ne-am lovit de urmatoarele probleme:
1. PRESA NU A FACUT ALTCEVA DECAT SA NE INCURCE. S-A INTARZIAT CEL PUTIN O ORA DIN CAUZA LOR (NE CEREAU SA LE CARAM OPERATORII CU MASINILE, etc).
2. POLITIA A FOST DEPASITA DE SITUATIE. TREBUIA IMPREUNA CU JANDARMII SA NU PERMITA ACCESUL FACTORILOR PERTURBATORI.
3. IGSU DEPASITI DE SITUATIE, NU AM VAZUT PE UN CONDUCATOR CARE SA GESTIONEZE LOGIC SI COERENT SITUATIA.
4. CEA MAI MARE SI CEA MAI GRAVA LIPSA TOTALA DE COMUNICARE INTRE INTITUTIILE STATULUI TRIMISE SA ACTIONEZE.
Noi cei de la SALVAMONT, am fost dati la o parte, cu toate ca aveam dotarea tehnica, cunostintele necesare! O targa speciala de transport costa doua mii de euro, cele pe care le vedeti in filmarile de la televiziuni, si eu au preferat sa care accidentatii cu patura si doi pari de brazi.
Multi dintre salvatorii montani sunt pregatiti in centrele SMURD ca sa devina si Paramedici, ca degeaba ajungi la accidentat si nu sti sa ii faci nimic. Noua ni s-a spus sa ne retragem cand eram la 10 minute de ei!
Am sa continui povestea (m-am cam abatut de la subiect), cineva avea coordonatele exacte, am vazut si eu acum la televizor, dar noua ni s-a spus ca nu le au, si ca de la STS au stabilit un perimetru de cautare format din 3 coordonate, transformate de catre nu stiu ce specialist GIS!
Dupa ce m-am luptat 15 minute rugand in dreapta si in stanga, am reusit sa fac rost de 2 dintre ele. Le-am introdus in GPS, si am verificat daca au vreo logica. Intr-adevar imi indica un punct aflat la 13.8 km de unde eram noi. Am luat doi padurari care stiau zona cu ochii inchisi si am plecat!
Dupa doua ore de umblat s-a ajuns la concluzia ca acele coordonate furnizate de STS erau gresite si ne-am intors la locul unde am lasat masinile. Intre timp am comunicat pe radio si pe telefoane cu colegii de la Salvamont Cluj, Bihor si Margau.
Toti am abordat cautarea din directii diferite, in asa fel incat sa cuprindem o zona cat mai mare de cautare, avand in vedere ca nu ne puteam baza pe coordonatele furnizate de STS. In acest timp mai multe persoane aveau informatii de care noi aveam nevoie, dar au hotarat sa nu ni le furnizeze, si ma refer aici la politie, care au trimis padurari in directia buna, dar noua nu ni s-a comunicat. Inclusiv clubul de off-road au primit mai multe informatii decat noi.
La un moment dat tot convoiul de masini a plecat la vale, si padurarii care erau cu noi au luat legatura telefonic cu colegii lor care erau foarte aproape de avionul prabusit. De indata li s-au luminat fetele si au zis : “stim unde is, si va putem duce pe un drum numa de noi stiut, ii periculos ca ii gheata si ii drum forestier abrupt, dar daca reusim sa trecem de 4 puncte critice, atunci ajungem pe culmea dealului exact deasupra loc, si de acolo pe jos ajungem in 5 minute”.
Zis si facut, ne-am suit in masina (o Lada Niva Pick-up 4×4 cu reductor si diferential blocabil) si ne-am despartit de convoi, am urcat pe cel mai extrem drum pe care am urcat in viata mea, si la un moment dat din spate ne-au ajuns doua masini de la Transilvania Off-road, ne-au urmat o buna bucata de drum si eram bucurosi ca au masini puternice si ne pot ajuta la transportul accidentatiilor, dar la un moment dat, s-au intors din drum, si nu i-am mai vazut!
La scurt timp ni s-a cerut sa ne retragem, cand eram la 10 minute de mers pe jos de locul accidentului! Cam asta e pe scurt ce am trait eu si colegii mei! Informatiile astea sunt brute, imi pare rau ca nu am fost lasat sa fac ce am fost invatat sa fac!
