Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Flora mondială s-a îmbogățit cu o nouă specie - Salvia revelata. După ce a stat ascunsă la vedere vreme de mai multe secole, primul exemplar a fost observat în 2015 de cercetătorii clujeni Mátis Attila și Szabó Anna în timp ce evaluau starea de conservare a habitatelor din rezervația Pădurea Dumbrăveni într-un proiect al Societății Ornitologice Române. Confirmarea identității noii specii a venit după 6 ani de studii laborioase ale membrilor echipei de specialiști din România, Ungaria și Ucraina. Întreaga poveste a acestei importante descoperiri este prezentată într-un material publicat de Societatea Ornitologica Romana:
"Salvia revelata are deja recunoaștere internațională, cunoscuta revistă de specialitate Taxon publicând recent articolul în care botaniștii din echipa internațională de cercetare româno-ungaro-ucraineană au descris noua specie de salvie. Pentru a afla mai multe am discutat cu Mátis Attila, cercetător al Universității Babeș Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, coordonatorul echipei care a făcut această importantă descoperire.
Cercetătorii au numit-o Salvia revelata în latină, reflectând procesul laborios de dezvăluire a identității corecte în cazul acestui taxon criptic, iar ca nume vernacular au propus cel de jaleș pontic. Salvia revelata se distinge de Salvia austriaca (jaleșul austriac) pe baza diferențelor de morfologie florală, genetice, biologia polenizării, ecologie și distribuție.
Noua specie este legată de habitatele de stepă pontică, astfel că în România este restrânsă la pajiștile stepice din Dobrogea. Experții consideră această parte a țării un adevărat tezaur de biodiversitate, un loc în care se întâlnesc diferite regiuni biogeografice, ceea ce face ca flora și fauna să fie foarte bogate, aici fiind prezente specii mediteraneene, central-europene și asiatice.
În urmă cu 7 ani, în timpul studiilor efectuate în Rezervația Pădurea Dumbrăveni din Dobrogea, botanista Szabó Anna a observat că unele exemplare de Salvia austriaca arătau puțin diferit în Dobrogea față de cele din alte regiuni ale Europei – mai înalte, mai păroase. I-a atras atenția colegului ei, Mátis asupra plantei, care, după ce a privit cu atenție structura florii, a avut o revelație. Nu putea fi Salvia austriaca! „Acesta a fost momentul care ne-a determinat să începem cercetarea acestei plante. Această diferență structurală a scăpat mult timp atenției cercetătorilor, astfel încât această specie a putut rămâne ascunsă pentru știință atâta timp”, ne-a explicat Mátis. După observarea structurii și funcției diferite a florii, au început studiile ecologice, biogeografice și genetice, iar rezultatele combinate au confirmat faptul că este într-adevăr o specie necunoscută de plantă.
Primul exemplar găsit a fost depus la herbarul Grădinii Botanice „Alexandru Borza” al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și desemnat ca holotip, exemplarul de referință caracteristic pentru specie.
Citește pe Antena3.ro
Salvia, un gen uriaș cu aproximativ 1000 de specii, este renumit pentru o inovație evolutivă în morfologia florală, care a permis diferitelor specii ale genului să înflorească în același loc și în același timp, fără a risca hibridizarea, o inovație care a contribuit și la o rapidă evoluție și diversificare a genului, permițând metode de polenizare foarte eficiente și diverse. Majoritatea speciilor de salvie au un mecanism de pârghie staminală unic, extrem de mobil, care asigură izolarea reproductivă în rândul speciilor de plante simpatrice (care coexistă). Când o insectă caută nectarul din interiorul florii de salvie, împinge staminele mobile, provocând și mișcarea lor reversibilă, prin care polenul este transferat cu precizie mare pe o anumită parte a corpului său. În etapa ulterioară, feminină a florii, stigmatul ajunge într-o poziție potrivită pentru preluarea polenului străin de pe insectă, astfel are loc polenizarea încrucișată.
În ceea ce privește mecanismul pârghiei și biologia polenizării, dacă la Salvia austriaca polenul este depus pe flancurile insectei cu o mișcare orizontală a brațelor staminale, rezultând o polenizare plagiotribică (laterală), la Salvia revelata, polenul este depus pe spatele insectei printr-o mișcare verticală, de sus în jos a acestor brațe, rezultând polenizare nototribică (dorsală). Mai elocvent spus, Salvia austriaca îmbrățișează bondarii, iar Salvia revelata îi bate pe spate.
Pe baza analizei genetice, grupul internațional de cercetători a stabilit că Salvia revelata și Salvia austriaca s-au separat cel mai probabil cu aproximativ 200.000 de ani în urmă, la începutul penultimei perioade glaciare și și-au continuat evoluția divergentă în timpul interglaciațiunii Eemian.
„Este foarte probabil ca Salvia revelata cu mecanismul său de polenizare dorsală să reprezinte tipul mai ancestral, iar Salvia austriaca a evoluat ulterior din această formă, prin dezvoltarea secundară a mecanismul de polenizare laterală, după ce s-a răspândit în Europa Centrală și a intrat în contact cu Salvia pratensis (salvia de câmp), o altă specie cu polenizare dorsală. Competiția pentru același polenizator poate să fi forțat Salvia austriaca să inoveze și să evite hibridizarea cu Salvia pratensis, prin plasarea polenului pe flancurile bondarilor. Salvia pratensis lipsește din regiunea stepei pontice, astfel încât, în absența presiunii competiționale, Salvia revelata a putut continua să folosească mecanismul de polenizare dorsală.
Descrierea unei noi specii pentru știință reprezintă o mare bucurie și o onoare pentru noi. Mai ales într-un domeniu în care se crede că totul a fost deja descoperit și descris – o presupunere larg răspândită cu privire la flora europeană. Descrierea de noi specii a cunoscut însă o revitalizare în ultimii 10 ani, datorită faptului că există mai mulți cercetători și metode mai bune – testele genetice – au devenit mai accesibile. Acestă situație nu e întâlnită numai în botanică, de exemplu studiile genetice au deschis noi perspective și pentru entomologi, ornitologi sau alți cercetători.
Mai mult, descoperirea noastră indică importanța ariilor protejate, ne spune că, dacă nu avem grijă de ele, speciile pot dispărea mai repede decât le pot descrie oamenii de știință. Pajiștile din Dobrogea și pășunile din România sunt în general expuse unui pericol grav: sunt distruse pe de o parte din cauza transformării lor în teren arabil și, pe de altă parte, din cauza pășunatului excesiv. Echipa noastră mai are încă trei specii potențial noi în curs de analiză și descriere, toate din Dobrogea.”, a declarat Mátis.
Mátis Attila a subliniat că toți membrii echipei internaționale de cercetare merită recunoaștere pentru descrierea speciei Salvia revelata: Malkócs Tamás și Laczkó Levente, colegi de la Universitatea din Debrecen au fost responsabili de testele genetice, partea ecologică a fost coordonată de Szabó Anna de la UBB Cluj, partea morfologică de Kuhn Thomas de la UBB Cluj, Sramkó Gábor din Debrecen a contribuit la studiile în teren și a supervizat redactarea articolului, Alexandru Bădărău de la UBB Cluj a făcut cercetările biogeografice, iar Ivan Moysiyenko de la Universitatea Kherson din Ucraina a fost responsabil de munca de teren în țara sa și a colectat mostre pentru testele genetice.
