Sfînta şi Marea Joi (Denia de Miercuri Seara)

23 Apr 2008 • 00:00

Cina cea de Taină, Taina iubirii neînserate
"În Sinaxarul Deniei de Joi care se săvîrşeşte Miercuri Seara, se arată că în Sfînta şi Marea Joi "sunt prăznuite patru lucruri: sfînta spălare a picioarelor, Cina cea de Taină, adică predarea înfricoşătoarelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire şi vînzarea (trădarea) Domnului”.

Domnul Hristos a serbat cu ucenicii Săi Paştele vechi iudaic, care-L prefigura pe El, taina jertfei Lui, iar apoi a instituit Paştele cel Nou, adică identificarea pîinii şi vinului binecuvîntate cu Trupul şi Sîngele Său. Iubirea lui Hristos care se dăruieşte în Cina cea de Taină este iubirea Sa mîntuitoare mai tare decît păcatul şi moartea, cum va arăta pe Cruce cînd iartă pe cei ce-L răstignesc, iar după Înviere îl iartă pe Petru care, din frică, s-a lepădat de Iisus. Prin Cina cea de Taină, Hristos redescoperă că darurile creaţiei, reprezentate prin pîine şi vin, sînt daruri ale iubirii Sale pentru oameni, iar cînd El le sfinţeşte prin prezenţa Sa iubitoare, ne dăruieşte însăşi iubirea Sa dătătoare de viaţă veşnică: " Cine mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are viaţă veşnică, şI Eu îl voi învia, în ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este adevărata mîncare şi sîngele Meu, adevărata băutură” (Ioan 6, 54-55). În Cina cea de Taină, Hristos Cel întru toate ascultător de Dumnezeu dăruieşte oamenilor Paradisul cu Pomul Vieţii (cum scrie Sfîntul Isaac Sirul), pe care Adam l-a pierdut prin neascultare de Dumnezeu şI nepostire, pentru că a socotit că darurile sunt mai de preţ decît dăruitorul. Prin Taina Sfintei Euharistii, Hristos-Domnul ne arată că adevărata viaţa este o existenţă euharistică, de comuniune cu Dumnezeu şI de recunoştinţă faţă de El – Izvorul şI Dătătorul vieţii veşnice. Sfînta Evanghelie după Ioan spune, vorbind despre Cina cea de Taină, că "Înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi, cei din lume, pînă la sfîrşit i-a iubit" (Ioan 1, 31). La iubirea Lui extremă a răpus Iuda cu trădare extremă, pentru că acest ucenic a iubit mai mult banii decît pe Stăpînul său. Sărutul lui făţarnic era o "iubire furată".

Cîntările Deniei din Sfînta şi Marea Joi arată cît de mare şi înspăimîntător este păcatul lui Iuda, care, îmbolnăvindu-se cu iubirea de arginţi, s-a întunecat şi a vîndut pentru treizeci de arginţi pe Hristos-Domnul : "Astăzi îşi ascunde Iuda faţa cea iubitoare de săraci, şi îşi descoperă chipul lăcomiei; nu se mai îngrijeşte de săraci, nu mai vinde încă mirul celei păcătoase, ci Mirul cel ceresc şi din El dobîndeşte bani (…). Acum ucenicul a aruncat cîinilor cele sfinte; că turbarea iubirii de arginţi l-a făcut a se întărîta asupra Stăpînului său; de a cărei ispită să fugim, grăind: Îndelung-Răbdătorule, Doamne, slavă Ţie".

În continuare, altă cîntare exprimă, în alt mod, aceeaşi cădere înspăimîntătoare: "Năravul tău este plin de vicleşug, Iuda fără de lege; că bolnăvindu-te cu iubirea de arginţi, ai cîştigat urîciune de oameni. Că de vreme ce iubeai bogăţia, pentru ce ai mers la Cel ce învăţa despre sărăcie ? Iar de-L iubeai pe Dînsul, pentru ce ai vîndut pe Cel fără de preţ, dîndu-L spre ucidere ? Spăimîntează-Te soare, suspină pămîntule şi clătinîndu-te, strigă: Cel ce nu ţii minte răul, Doamne, slavă Ţie".

Iubirea smerită şi jertfelnică a lui Hristos se arată în jertfa Sa euharistică care apoi se manifestă şi ca iubire smerită şi slujitoare în spălarea picioarelor ucenicilor săi : "Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şI voi sunteţI datori să spălaţI picioarele unii altora; că v-am dat pildă, că precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi" (Ioan 13, 14-15).

După ce a săvîrşit Cina cea de Taină, inaugurînd Paştele Nou, Noul Legămînt sau Noul Testament, prin însăşI iubirea Sa jertfelnică, adeverită ca iubire slujitoare, curăţitoare, sfinţitoare şI mîntuitoare, Hristos-Domnul dă o poruncă nouă ucenicilor şI anume, fiecare să iubească semenii săI, nu doar ca pe sine însuşI, ci aşa cum Hristos îi iubeşte: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţI unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şI voi să vă iubiţI unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţI că sunteţI ucenicii Mei, dacă veţI avea dragoste unii faţă de alţii" (Ioan 13, 34-35).

Slujbele din Sfînta şi Marea Joi cuprind Denia sau Utrenia, Vecernia unită cu Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare. Spălarea picioarelor are loc în mănăstiri şi în unele catedrale, după Liturghie, cînd cel mai mare spală picioarele slujitorilor mai mici, pentru a arăta că adevărata activitate a Bisericii este slujirea izvorîtă din iubire smerită şi jertfelnică. În cadrul Sfintei Liturghii euharistice din Sfînta şI Marea Joi se scoate agneţul, care se conservă în Sfîntul Altar de-a lugul întregului an, pentru a fi dăruit noilor botezaţI, celor bolnavi şI celor ce se împărtăşesc în regim de urgenţă.

Ca semn al legăturii dintre Botez, Mirungere, Euharistie şI taina Bisericii Sfinţite şI Sfinţitoare (mai ales Altarul şi a Antimisul), se sfinţeşte Sfîntul şI Marele Mir de către Patriarhul unei Biserici autocefale, împreună cu membrii Sfîntului Sinod. Acest Sfînt şI Mare Mir a fost preînchipuit atît de mirul de mare preţ cu care a fost uns Hristos-Domnul ca semn al îngropării Sale, cît şI de mirul adus de femeile purtătoare de mir în ziua Învierii lui Hristos, Cel ce după Înviere a dăruit ucenicilor SăI darul Sfîntului Duh (cf. Ioan 20, 22-23). Astfel, Sfîntul şI Marele Mir arată lucrarea Sfinţitoare a lui Hristos în Biserică prin Sfîntul Duh, împărtăşind oamenilor darul înfierii în iubirea lui Dumnezeu-Tatăl prin mulţimea darurilor simbolizate de uleiul de măsline, vinul curat şI cele 40 de mirodenii din care se prepară Sfîntul şI Marele Mir.

Slujba din seara aceasta este slujba zilei de mîine, de Vineri, în care prăznuim patimile cele Mîntuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Cele douăsprezece lecturi din Sfintele Evanghelii ale slujbei acesteia sunt citirea completă a relatărilor celor patru Evanghelii despre suferinţele Mîntuitorului, despre răstignirea şI moartea Sa pe Cruce. Nici o sărbătoare din timpul anului nu are în cuprinsul său o lectură atît de completă a tot ceea ce poate fi înţeles duhovniceşte legat de sărbătoarea respectivă.

S-a spus, de către teologii specialişti în Biblie, că, de fapt, predica apostolilor despre Moartea şI Învierea Mîntuitorului formează centrul Sfintelor Evanghelii şI că partea care precede această relatare reprezintă, de fapt, o introducere. Sfintele Evanghelii referitoare la Patimile şI Învierea Mîntuitorului formează, aşadar, inima Veştii cele bune, inima Evangheliei şI, de aceea, Biserica Ortodoxă, înaintea concluziei teologilor moderni, a marcat care este esenţa, conţinutul Evangheliei prin faptul că pe cele două coperte ale Evangheliei se află semnul Sfintei Cruci şI icoana Învierii. Cu alte cuvinte, toată Evanghelia lui Hristos se concentrează în taina Crucii şI în taina Învierii Sale. Taina Crucii şI taina Învierii străbat Evangheliile de la un capăt la altul, dar, în mod deosebit, ele sunt concentrate în lecturile pe care le-am auzit în seara aceasta şI în binevestirea Învierii Mîntuitorului în noaptea de Sfintele Paşti.

Cultul Bisericii noastre este o meditaţie şI o rugăciune cu ecou la citirea Sfintelor Evanghelii care vorbesc despre suferinţele, moartea şI Învierea Mîntuitorului.

Care este înţelesul duhovnicesc al slujbei din seara aceasta? Desigur că ele sînt mai multe, dar faptul că după fiecare Evanghelie care s-a citit, corul, strana şI noi toţI, în gînd, am spus: "Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie”, înseamnă că cea mai mare virtute pe care o vedem arătată în dragostea Mîntuitorului este dragostea Sa îndelung răbdătoare. În general, noi cînd iubim, iubim pe oamenii care ne iubesc pe noi şI foarte adesea nici pe aceştia nu-I mai iubim, îi uităm. Foarte mulţI copii îşI uită părinţii, foarte mulţI din cei care au beneficiat de ajutorul cuiva îl uită foarte repede. Dar să iubeşti şI cînd nu mai eşti iubit sau să iubeşti şI atunci cînd eşti urît şI duşmănit e un lucru rar.

Evangheliile din seara aceasta ne-au arătat că Mîntuitorul Iisus Hristos nu a încetat să iubească pe Dumnezeu şI pe semeni, pe oameni, chiar şI în mijlocul suferinţei. Iubirea Sa este acum verificată prin durere, prin suferinţă. Iubirea Sa este îndelung răbdătoare. Evanghelia după Ioan, în capitolul 13, ne spune că: "Mîntuitorul Iisus Hristos, iubind pe ai săI cei din lume, i-a iubit pînă la sfîrşit”. Iubirea lui faţă de Dumnezeu se vede în aceea că nimic nu-L poate îndepărta de la împlinirea voii Tatălui ceresc. În faţa morţii, în rugăciunea din Ghetsimani, Mîntuitorul Se roagă şI spune: "Părinte, dacă se poate să treacă paharul acesta de la Mine”, adică paharul suferinţei şI al morţii. Ca orice om care se teme de moarte şI de suferinţă Mîntuitorul săvîrşeşte rugăciunea aceasta, dar îndată adaugă: "dar nu după cum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu”. Voinţa Lui umană urmează voinţei divine, care este în acord cu Tatăl Cel veşnic.

În momentul în care Iuda Îl trădează, Iisus îi spune: "Prietene, ceea ce faci, fă mai curînd” sau "De ce, prietene, vinzi tu pe Stăpînul Tău cu o sărutare?” Dar nu se vede nici o urmă de ură faţă de Iuda, nici un dram de răutate, ci în mijlocul acestui eveniment al trădării, Mîntuitorul continuă să iubească pe toţI ucenicii.

Cînd Petru, cuprins de prea multă frică, se leapădă în faţa slujnicii şi spune: "Nu-L cunosc pe El (pe Iisus) ”, Mîntuitorul nu încetează a-l iubi pe Petru, de aceea, după Înviere, îl cheamă, spunînd femeilor mironosiţe: "MergeţI şI spuneţI ucenicilor şI lui Petru că voi merge în Galileea”.

Iubirea îndelung răbdătoarea a Mîntuitorului Hristos se vede faţă de Dumnezeu Tatăl, în cuvintele de pe Cruce, înaintea Morţii Sale, cînd a zis: "Părinte, în mîinile Tale încredinţez duhul Meu”, iar pentru cei care L-au răstignit, Mîntuitorul Se roagă zicînd: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”.

Această taină a iubirii pînă la capăt, a iubirii mai tare decît păcatul, a iubirii lui Hristos mai tare decît trădarea, mai tare decît lepădarea, mai tare decît orice părăsire şI orice singurătate impusă Lui este taina Crucii şI în ea se găseşte sămînţa Învierii. Pentru că la această iubire îndelung răbdătoare a umanităţii lui Hristos, răspunde iubirea lui Dumnezeu care-L înviază din morţI pentru că El a murit pe nedrept. El este Dreptul Ce va fi înviat de puterea dumnezeiască pentru că a iubit mai mult decît cineva poate cuprinde taina aceasta.

Iubirea lui Hristos pentru că este mai tare decît moartea, trece prin moarte şI biruieşte moartea. Legătura aceasta dintre taina Crucii şI taina Învierii, prin iubirea mai tare decît moartea, este meditată, este preamărită în aceste cîntări ale Deniilor. Iar slava acestei iubiri smerite şI îndelung răbdătoare se vede în taina Învierii sau în taina Sfintelor Paşti.

În Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Coloseni, în capitolul al doilea, ni se spune un lucru deosebit de important pentru viaţa noastră duhovnicească: Mîntuitorul Iisus Hristos a biruit puterile demonice, diavoleşti ale întunericului, ţintuindu-le pe Cruce. Desigur, cea dintîi întrebare este cum Mîntuitorul, murind pe Cruce, biruieşte puterile diavoleşti? Sfinţii PărinţI ai Bisericii şI, mai ales, Sfîntul Maxim Mărturisitorul ne arată că Mîntuitorul a biruit două feluri de ispite: ispitele plăcerii şI cele ale durerii, şI ne cheamă şI pe noi, pe creştini, care-i purtăm numele, să biruim aceste ispite. Ispitele plăcerii, şI anume lăcomia de a avea în lumea aceasta cît mai multe lucruri materiale, de a avea cît mai multă slavă şI de a stăpîni cît mai mult. Aceste ispite le-a biruit Mîntuitorul în pustie cînd a postit 40 de zile. Ca o şcoală a biruinţei acestor ispite avem noi în Ortodoxie Postul de 40 de zile, care s-a încheiat în Duminica Floriilor. Dar văzînd demonii că nu pot despărţI pe Hristos de Dumnezeu prin ispitele lăcomiei au inventat ispitele durerii. În această săptămînă vedem cum Mîntuitorul biruieşte ispitele durerii, pentru că nici prin durere şi nici prin suferinţă. El nu se desparte de iubirea faţă de Dumnezeu şI faţă de semeni, ci rămîne în iubirea aceasta îndelung răbdătoare şI smerită. Or, tocmai aceasta este marea taină a Crucii: prin smerenia şI prin îndelunga Sa răbdare, Mîntuitorul rămîne în starea de iubire smerită pe care nu o au demonii. De aceea, Crucea lui Hristos devine armă puternică împotriva diavolului. Cînd demonii văd Crucea, ea le aminteşte de iubirea smerită a Mîntuitorului Iisus Hristos, iubire care este mai tare decît ura, mai tare decît viclenia, mai tare decît trădarea, mai tare decît moartea. În sensul acesta trebuie înţelese cuvintele care spun că Mîntuitorul a biruit puterile demonice ţintuindu-le pe Cruce.

Rugăciunile şi cîntările la care noi am participat au avut ca rost să ne deschidă sufletul pentru ca Hristos- Domnul, cu prezenţa Sa nevăzută, dar reală, să ne dăruiască şI nouă putere duhovnicească de a birui ispitele din lumea aceasta. Cei ce au postit, cei ce şi-au plîns păcatele, cei ce s-au spovedit, cei ce au făcut milostenie au biruit încetul cu încetul ispitele lăcomiei. Iar cei ce, trecînd şi prin necazuri şi prin încercări, nu şi-au schimbat şI nu şi-au împuţinat credinţa şI nici dragostea lor faţă de Dumnezeu şI faţă de semeni, aceia au biruit ispitele suferinţei şI de aceea s-au apropiat de Hristos. Foarte adesea oamenii trec prin necazuri, prin suferinţe, iar dacă această trecere a lor prin suferinţă îi apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şi prin schimbarea vieţii lor, atunci încep să simtă puterea Învierii şi puterea Crucii în viaţa lor.

Să rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască puterea aceasta duhovnicească a iubirii îndelung răbdătoare, a dragostei duhovniceşti curate nu numai cînd ne merge bine, ci şI atunci cînd trecem prin încercări şi prin necazuri. Şi dacă simţim acest lucru noi, simţim şI bucuria Învierii, bucuria iubirii lui Hristos pentru noi, spre slava Sa şi spre a noastră Mîntuire.”

Din volumul: "Foame şi sete după Dumnezeu (înţelesul şi folosul postului”) de Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

• Sfînta şi Marea Marţi (Denia de Luni Seara) : Pilda celor 10 fecioare
• Sfînta şi Marea Miercuri (Denia de Marţi Seara) - Pocăinţă şi dărnicie

Citește pe Antena3.ro