O măsură fiscală concepută inițial pentru a acoperi costurile sistemului de sănătate, taxa clawback, riscă să producă efectul invers, descurajând producția locală de medicamente și investițiile în sector, avertizează reprezentanții industriei farmaceutice.
Directorul executiv al Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente, Dan Zaharescu, susține că taxa clawback a avut un impact „devastator” asupra dezvoltării capacităților de producție a medicamentelor din România.
Potrivit acestuia, taxa clawback – aplicată asupra valorii medicamentelor decontate de stat – a crescut semnificativ în ultimii ani. Dacă în perioada 2011–2013 nivelul acesteia varia între 5% și 11%, în 2019 ajunsese la aproximativ 32%.
„Un producător de medicamente ajunge să plătească, pe lângă toate celelalte taxe, încă 32% din valoarea medicamentelor rambursate de Casa de Asigurări de Sănătate”, a explicat Zaharescu, în cadrul unei conferințe pe teme de concurență.
El a subliniat că prețurile medicamentelor din România sunt stabilite la nivelul minim european, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra producătorilor.
Reprezentantul industriei afirmă că acest cadru fiscal a transmis un mesaj descurajator pentru investitori. În consecință, dezvoltarea producției locale a stagnat.
Datele prezentate indică faptul că, în ultimii 20 de ani, investițiile totale în capacități de producție farmaceutică din România nu au depășit 200 de milioane de euro, în condițiile în care piața medicamentelor a ajuns în prezent la peste 7 miliarde de euro anual.
„Un asemenea cadru de reglementare a descurajat complet orice fel de investiție în dezvoltarea de capacități de producție pentru medicamente în România”, a mai afirmat Zaharescu.
Taxa clawback este un mecanism fiscal prin care producătorii de medicamente contribuie la acoperirea diferenței dintre bugetul alocat de stat pentru medicamente compensate și gratuite și consumul real al acestora.
Cu alte cuvinte, atunci când cheltuielile statului pentru medicamente depășesc bugetul stabilit, diferența este recuperată de la producători, proporțional cu vânzările lor.
În România, taxa clawback a fost introdusă la începutul anilor 2010, în contextul presiunilor bugetare din sistemul de sănătate și al acordurilor cu instituții financiare internaționale, ca măsură de control al cheltuielilor publice.
De-a lungul timpului, mecanismul a fost modificat de mai multe ori, iar nivelul taxei a crescut semnificativ, ajungând să fie considerat de industrie unul dintre cele mai ridicate din Europa.
Criticii susțin că, deși scopul inițial a fost stabilizarea bugetului, efectele pe termen lung includ retragerea unor medicamente de pe piață și reducerea investițiilor în producția locală.
(sursa: Mediafax)



