Văduva compozitorului Anatol Vieru, dată afară din casă

Nina Vieru, văduva în vârstă de 83 de ani a compozitorului Anatol Vieru, este somată să elibereze în cinci zile, în plină iarnă, apartamentul în care locuieşte de peste 30 de ani. Somaţia primită vinerea trecută vine în urma unui lung şir de procese declanşat în urmă cu nouă ani, în care Nina Vieru contestă revendicarea apartamentului de pretinşi moştenitori pe baza unor documente false. Considerând că se face o mare nedreptate, Andrei Vieru, fiul compozitorului, a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu, premierului Emil Boc, ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, şi preşedintelui CSM, Horaţius Dumbravă. Fiica maestrului, Lena Vieru, arată că apartamentul a fost achiziţionat de compozitorul Anatol Vieru în 1997, în  baza Legii 112/1995, după ce maestrul a făcut toate demersurile necesare pe lângă autorităţile abilitate de lege spre a stabili inexistenţa vreunor eventuali moştenitori ai fostului proprietar, precum şi a vreunei acţiuni de revendicare a locuinţei în cauză. Mai mult, spune Lena Vieru, locuinţa nu poate fi retrocedată, aceasta aparţinând în perioada antebelică ministrului Justiţiei în Guvernului Antonescu, Constantin Stoicescu, considerat criminal de război, iar conform Legii 312/1945, în vigoare, averea fostului demnitar nu este disponibilă pentru moştenitori. Prezentăm integral scrisoarea adresată autorităţilor române de către Andrei Vieru.

“Stimate Domnule Preşedinte,
Stimate Domnule Prim-Ministru
Stimate Domnule Ministru al Justiţiei
Stimate Domnule Preşedinte al CSM,

 Mă adresez domniilor voastre apelând la calitatea de garanţi ai respectării şi aplicării Legii în România cu care sunteţi învestiţi. Mama mea, Nina Vieru, văduva lui Anatol Vieru (cunoscut în ţară şi străinătate ca una din figurile cele mai marcante ale culturii române, laureat al Premiului Herder şi Regina Maria Jose), e astăzi în plină iarnă, somată să-şi părăsească în cinci zile locuinţa în care stă de 32 de ani. La 16 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a decis, în Dosarul nr. 27989/299/2005, anularea actului de vânzare-cumpărare prin care părinţii mei au achiziţionat în baza Legii 112/1995 apartamentul în care locuiau din 1979. Procesul ne-a fost intentat nouă şi statului român de revendicatori FALŞI, în baza unui certificat de moştenitori FALS, la întocmirea căruia notarul a comis numeroase neregularităţi, aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul unui process în anulare intentat în prezent de noi. Avizul Camerei Notarilor asupra certificatului de moştenitor coincide cu analiza avocaţilor noştri. Înainte de semna actul de vânzare-cumpărare, tatăl meu, Anatol Vieru, făcuse toate demersurile necesare prin care s-a stabilit: 1) inexistenţa  unor eventuali moştenitori ai fostului proprietar şi 2) inexistenţa vreunei acţiuni de revendicare privind apartamentul în cauză.

 Ştim astăzi că nimeni nu a făcut dovada ÎN FAŢA INSTANŢEI că ar fi moştenitor al fostului proprietar, Constantin Stoicescu, fost ministru fascist al Justiţiei, considerat criminal de război. De asemenea, e incontestabil că, în virtutea Legii 312/1945 (cu raportare la Legea 10/2001), în vigoare şi astăzi în România, fosta avere a ministrului fascist Stoicescu nu este REVENDICABILĺ.  De altfel, cu câtva timp în urmă, patru senatori americani, printre care D-na Hillary Clinton, au reamintit autorităţilor române obligativitatea respectării tratatelor internaţionale privind averile criminalilor de război, numele fostului ministru C. Stoicescu fiind menţionat explicit. Decizia tribunalului de a anula actul de vânzare-cumpărare invocă reaua-credinţă a lui Anatol Vieru, ceea ce constituie, nici mai mult, nici mai puţin, o fărădelege şi o insultă adusă de completul de judecată memoriei sale. Cei ce azi pun în pericol viaţa mamei mele sunt moştenitori prin FRAUDĺ. Numărul mare de inadvertenţe din pretinsul lanţ succesoral, solicitudinea şi complezenţa manifestată de partea adversă, căreia i s-a acceptat să nu prezinte acte succesorale în original creează perplexitate. Iată un exemplu suplimentar de eroare judecătorească: în timpul procesului, apartamentul din Ştirbei Vodă nr. 68 a fost evaluat la o zecime din valoarea reală. Consecinţa (şi probabil scopul) acestui act aprobat de Completul de judecată a fost tăierea, pentru noi, a unor căi legale de apel. În Europa şi în restul ţărilor democratice se spune – din păcate, pe bună dreptate - că în România Justiţia «nu funcţionează». E şi unul din motivele pentru care România riscă să intre în spaţiul Schengen cu întârziere. Dacă nu vom găsi dreptate la Bucureşti, înţelegem să ne adresăm altor instanţe. Andrei Vieru, Paris, 31 ianuarie 2011.”