ALEASA DE TIP NOU /Politica pe toc de 10

Mătăsuri fluturânde, surligate pe catalige de 10. Fustiţe care, uneori, ar putea exprima cu uşurinţă triumful minimalismului. Bluziţe sau maiouri, cât mai strâns lipite de simţirea politică intrinsecă. Sunt imagini, mustind de culoare, care reprezintă noua parte feminină a Parlamentului.

Aplicarea uninominalului la alegerile din 2009 a avut drept urmare şi accentuarea notei feminine a Legislativului. Numărul de doamne deputat şi senator s-a mărit considerabil faţă de legislatura trecută, ajungând la aproape 50, însă sub media de 31% din Parlamentul European. Dincolo de cifre şi statistici, Legislativul de la Bucureşti îi ia totuşi faţa Parlamentului European prin ceva: lookul noilor alese. Căci spre deosebire de sobrietatea ţinutelor din Parlamentul European, în băncile de la Casa Poporului regulile par a fi altele, în noua variantă de politician sărindu-se cu uşurinţă de la eleganţa exagerată la ţinuta de stradă sau de nunta de la ţară.

STUDIU DE CAZ - O ŞEDINŢĂ DE PLEN
Personaj principal - preşedintele Camerei Deputaţilor, democrat-liberala Roberta Anastase, ale cărei ţinute de serviciu s-ar integra mult mai bine în peisajul unui avion, ca însoţitoare de zbor. Roberta e înaltă, frumoasă, fostă miss, e tânără, dar nu se citeşte nimic pe chipul ei, e foarte rece. Şi parcă deghizată în "politiciancă". Se îmbracă în costume de cele mai multe ori sau cu sarafane combinate cu cămăşi albe care dau impresia că a rămas prizoniera uniformei. Fustele de  lungime cuminte, cu o palmă deasupra genunchiului, mai degrabă şcolărească, lasă să i se vadă o parte din picioarele lungi. Cealaltă piesă a costumului, un fel de sacou, sau bolero, sau nu se ştie exact ce e, se termină brusc, în brâu. Când nu e îmbrăcată în nisipiu, e în bej deschis. Sub sacou, când nu poartă veşnicul maiou negru cu dantelă (s-a spus în glumă că are unul singur pe care îl poartă zilnic), are o cămaşă albă. Asta când apare pe la şedinţele de plen. Când merge la Cotroceni sau când are primiri de oaspeţi importanţi la Parlament îşi iese puţin din tipare. Păstrează linia de uniformă, dar pune puţină culoare. Coafura i-a devenit cu fiecare zi ce a trecut  mai blondă. Un blond-cenuşiu-şaten, o combinaţie la fel de ştearsă, întregită de o pieptănătură de copil cuminte, cu bucliţe medii. Când merge pe holuri, calcă încet, dar nu delicat, mai degrabă nesigur. Nu poartă tocuri prea înalte.

PERSONAJE SECUNDARE
Ministresa Elena Udrea e o boare de fiecare dată când păşeşte în Parlament. De Chanel, sau orice altceva, dar sigur de bani mulţi, de mătase învolburată în jurul gambelor de miss neoficializată, în trecerea-i către podiumul guvernanţilor. Puţinul mov al fustiţei magnetizează privirile tuturor în jur, aparenta-i neajutorare în descifrarea secretului buletinelor de vot şi al urnelor îşi găseşte instant de zece ori mai mulţi salvatori decât necesar şi problema-i rezolvată. Mereu mult mai sus de orice limită a eleganţei obişnuite, Elena calcă încet şi legănat, îmbiindu-te să o remarci.

Democrat-liberala Raluca Turcan, foarte slabă şi foarte înaltă, de regulă se îmbracă în negru, deşi nu are nevoie. De obicei are pantaloni şi bluză, dar şi fuste sau rochii mulate. Toate negre. O fac muuuuult mai înaltă şi muuuuult mai slabă. A, şi să nu uităm pantofii cu tocuri de 12 centimetri, negri, extrem de eleganţi, scumpi. Pare coborâtă de pe podium după prezentarea unor ţinute de doliu. Din cauza pantofilor solicitanţi, Raluca pare gata să cadă în nas. Merge uşor adusă în faţă, pentru echilibru.

Liberala Cristina Pocora are grijă la coafură, îşi întinde părul cu placa, şi-l vopseşte blond, sau roşcat, sau îşi face şuviţe. Îi place schimbarea. Se îmbracă tinereşte, uneori prea tinereşte, iar când se încălzeşte îşi dă sacoul jos şi rămâne în maieuţ cu bretele subţiri. Îşi pune ciorapi mov, îşi pune fuste creţe, portocalii, roşii, sau roz-bombon. Îi place culoarea şi nu se sfieşte să poarte haine colorate şi moderne. Are forme şi îşi lărgeşte decolteul de câte ori are chef.

Democrat-liberala Monica Iacob Ridzi chiar şi când zâmbeşte pare supărată. Priveşte blând şi e deschisă la vorbă. Părul negru, cu cărare la mijloc, strâns foarte exact la ceafă, în coc sau în coadă, aminteşte de vremea când dansa în ansamblul folcloric. La fel şi pantofii uşor butucănoşi, cu tocuri grosuţe, şi călcătura, pe toată talpa. Împrăştie în jur aerul că încă nu şi-a găsit menirea. Îmbrăcămintea are şi ea uşoară tentă rustică în croială. Fustele sunt până la genunchi, în clini, numai bune pentru învârtit în dansurile cu flăcăii satului. Ministrul Tineretului şi Sportului taie însă întodeauna, scurt şi sec, tumultul fustelor cu taioare serioase sau helănci negre.

PERSONAJE LUPTÂND PENTRU AFIRMARE
Oricât de mult ai încerca să-şi canalizezi atenţia spre dezbateri, nu se poate să nu remarci fusta roşu aprins a democrat-liberalei Carmen Axenie. S-a îmbrăcat mult prea provocator pentru lucrările plenului Parlamentului. Chiar şi vârsta ar cere ceva diferit. Nu e suficient să fii blondă ca să fii şi sexi. Bluza decoltată, neagră şi lucioasă, accesoriile puse în exces, culminând cu inelul masiv şi pătrăţos din metal galben s-ar potrivi probabil mai bine la o nuntă la cort. La extrema cealaltă, social-democrata Ileana Cristina Dumitrache pare că încă nu a părăsit băncile şcolii. Sau curtea şcolii. Fularul înfăşurat aparent neglijent distrage puţin atenţia, dar nu suficient, de la maioul mult mai lung decât taiorul şi de la jeanşii skinny ai generaţiei 14-20 de ani înghesuiţi în cizme. În plen nu mai suportă vorbăria de la tribună şi se întoarce şcolăreşte la colegul din spate pentru o mică bârfă.