Când se vorbea despre EL, se folosea doar sintagma "sus". Democraţii l-au poreclit apoi "Zeus". Acum, public, Adriana Săftoiu, fostul său consilier, îi spune Mesia. Unul în mâinile căruia România nu trebuie să-şi pună destinul. Unul care conduce impunând frică. Iar frica este instrumentul prin care se impune în PD-L şi protejata sa, Elena Udrea. "Este mai degrabă temută decât respectată de colegii de partid", spune Săftoiu într-un interviu pentru revista The One.
România nu trebuie să-şi pună destinele în mâinile unui singur om, care are imaginea Mesiei. Este avertismentul Adrianei Săftoiu, într-un interviu în care vorbeşte transparent despre atmosfera care guvernează PD-L: teama de Băsescu.
La un an de la demisia de la Cotroceni, Adriana Săftoiu, dă un interviu revistei The One, şocant prin transparenţa arătată de fostul consilier prezidenţial – altfel foarte atent la ambalaj şi nuanţe. Săftoiu invocă repetat teama care domină Partidul Democrat (liniuţă Liberal) şi justifică, în parte, plecarea ei de la Cotroceni prin faptul că nu va susţine niciodată “varianta unei Românii în care un om are imaginea Mesiei”.
LICHELE ŞI JIGODII. “Povestea asta cu demisia mea păstrează un mister şi lumea se aştepta, imediat ce am plecat, să ies să fac dezvăluiri; unii, speriaţi că aş putea face asta, invocau nişte contracte de loialitate. Ei bine, nici un contract nu te ţine să spui ceva dacă asta vrei, ceea ce te ţine este educaţia şi bunul simţ. N-o să fac dezvăluiri suculente, acelea vor rămâne pentru mine, e treaba mea cum le interiorizez, cât m-au marcat, ce au schimbat în mine. Sunt câteva valori în care cred şi nu voi susţine niciodată varianta unei Românii în care un om are imaginea Mesiei. Nu cred că de aşa ceva avem nevoie în secolul XXI şi nu cred că România trebuie să-şi pună destinele în mâna unui singur om”, spune Săftoiu, care, în altă parte a interviului, aminteşte că ceea ce a încercat să facă pentru Băsescu a fost să nu împartă lumea în “răi şi buni, lichele, javre şi jogodii”. Ultimii termeni fiind uşor de recunoscut ca aparţinând preşedintelui. Pe de altă parte, Săftoiu recunoaşte că a fost dezamăgită de ce “i s-a întâmplat lui Claudiu” (n.r. – “demisia” de la SIE), pentru că pentru ei doi Traian Băsescu era “mai mult decât un preşedinte”. “Mulţi spuneau că trece peste cadavre, dar eu niciodată nu am crezut lucrul ăsta”.
DICTATURA FRICII. Dezamăgire au provocat şi cei din PD care acum nu îi mai răspund la telefon. “Nu neapărat că au ceva să-mi reproşeze, ci pentru că le e teamă”, justifică ea, mărturisind că pe unii dintre ei, de care a fost legată sufleteşte, şi-ar dori să nu-i mai întâlnească niciodată, să nu mai aibă ocazia să le spună bună ziua. Excepţie face “Adi Videanu, care, cu toate bordurile care i se pun în cap, e un om de mare nădejde şi de caracter”. Tot teama este instrumentul cu care se măsoară şi influenţa Elenei Udrea în partid. Ea este temută, nu respectată de către colegii de partid”, afirmă Săftoiu, invocând “atitudinea publică a colegilor de partid”. De altfel, într-un alt context, ea explică, voalat de această dată, că, “în separeuri, bărbaţii pot să toace mărunt «intrusa», dar la un simplu telefon sau comandă de sus se supun”.