Războiul rece între palate, un obicei est-european

Din 5 iunie, relaţia dintre președinte și premier a trecut de la coabitare la „război rece”, lucru admis chiar de către Victor Ponta. Cererea de demisie a prim-ministrului făcută de către șeful statului a deteriorat apreciabil relaţiile dintre palate, însă acest lucru este departe de a fi un specific naţional românesc.

Nu la Bucureşti a fost inventată coabitarea la nivelul pute-rilor în stat. Preşedintele francez socialist Mitterrand a statuat termenul, atunci când în 1986 l-a numit pe Jaques Chirac, repre-zentantul dreptei, ca prim-mi-nistru. Franţa a avut trei pe-rioade de coabitare în care preşe-dintele şi premierul erau din grupări politice adverse. În România, coabitarea a fost impusă de prezenţa lui Traian Băsescu la Cotroceni şi guvernele Ponta în Palatul Victoria, situaţie continuată după alegerea ca preşedinte a lui Klaus Iohannis. Premierul a anunţat că din 5 iunie s-a instalat războiul rece. Un „model” răspândit Războaiele reci dintre cen- trele de putere executive se des- făşoară în momentul de faţă şi în alte câteva ţări europene. În Cehia, preşedintele Milos Zeman este la cuţite cu premierul Sobotka, contrele publice fiind la ordinea zilei. Sunt critici acide pe probleme de politică externă. Zeman a fost „admonestat”’ de premier pentru participarea la manifestările de la Moscova din 9 mai, de Ziua Victoriei. Preşedin-tele i-a replicat că nu trebuie să ceară voie în ce ţară să meargă. În schimbul de replici a in- tervenit şi ambasada Sta- telor Unite la Praga, pusă la punct de nonconformistul Ze- man. Premierul a declarat că preşedintele creează dificultăţi în perceperea Cehiei ca partener corect în NATO. Aşadar, arme grele pe masă! Coabitări cu năbădăi În Croaţia, preşedintele nou- ales, Kolinda Katanovic, are o relaţie rece instituţională cu premierul Milanovic, social-de-mocrat. Acesta a declarat că preşedinta conservatoare a fost sprijinită în campanie de un grup criminal. Kolinda, supra-numită Păpuşa Barbie, l-a primit pe Klaus Iohannis în vizită la Zagreb, având un schimb amplu de păreri. O ţară vecină, Serbia, are şi ea parte de un război rece între preşedintele Nikolic şi premierul Vucic. Divergenţele şi declaraţiile contondente se referă la pro- bleme de politică externă, la relaţiile preşedintelui cu Mos- cova şi ale premierului cu UE. Polonia are şi ea parte de un început de război rece între Andrej Duda, preşedintele ales (dintr-o formaţiune naţionalist conservatoare eurosceptică) şi primul-ministru Eva Kopacz, o proeuropeană. Campania electo-rală pentru alege-rile parlamentare din toamnă va înăspri tonul partenerilor după ce Duda îşi va prelua mandatul în luna august. Cât despre România, noi avem deja experienţa mai multor războaie reci dintre preşedinte şi premier: Băsescu contra lui Tăricea- nu şi Băsescu ver- sus Ponta. Uneori, ostilitatea a devenit chiar foarte fierbinte, la suspendările preşedi-nelui din 2007 şi 2012.

Preşedintele ceh, Milos Zeman, are o reputaţie solidă de gură slo- bodă. A etichetat Islamul drept „o antici- vilizaţie”, af irmaţie pentru care a refuzat categoric să-şi ceară scuze, i-a spus ambasadorului SUA să-şi vadă de treaba lui când acesta s-a arătat ne- mulţumit de o vizită a preşedintelui la Mos- cova, iar de guvernul kossovar a spus că e un regim terorist, sprijinit de mafia drogurilor.

”Pe 5 iunie, domnul preşedinte a spus că trebuie să-mi dau demisia. Atunci nu a fost preşedintele României, a fost al Alinei Gorghiu, al lui Predoiu, al lui Blaga. Nu am înţeles de ce a dezbrăcat hainele de preşedinte” Victor Ponta

O relație începută sub auspicii favorabile
După alegerile prezidenţiale din noiembrie, relaţia dintre Iohannis şi Ponta a fost una surprinzător de bună, spre nemulţumirea unor liberali care sperau că preşedintele ar putea profita de valul de simpatie de care se bucura după alegeri pentru a forţa demisia lui Ponta. Pe de altă parte, premierul a părut dispus să facă unele concesii, ca dovadă că mai mulţi parlamentari şi-au pierdut imunitatea imediat după alegeri, la cererea lui Iohannis şi cu sprijinul liderului PSD. Treptat, punctele de divergenţă s-au înmulţit, primul fiind proiectul de Cod Fiscal, faţă de care Iohannis a avut rezerve. Au urmat, ca şi în cazul altor state, dispute legate de politica externă, generate de vizitele făcute de premier în ţările arabe şi în Azerbaidjan. Ruptura deschisă a survenit pe 5 iunie, atunci când Iohannis i-a cerut lui Ponta să demisioneze ca urmare a punerii sale sub acuzare în dosarul Rovinari-Turceni. (Adrian Ilie)

 

Citește pe Antena3.ro

Anamaria Prodan, în lacrimi după moartea nașului ei, Silviu Prigoană: „Trebuia să ne întâlnim sâmbătă, la masă”