Reguli mai clare în telemedicină. Ministerul Sănătății stabilește ce consultații pot fi oferite de la distanță și care rămân strict față în față

Deși telemedicina a fost implementată în România de câțiva ani, lipsa de claritate din legislația actuală, care nu prevede criterii de aplicare diferenţiată în funcţie de specialitatea medicală şi de specificul actului medical, a dus, în practică, la o serie de interpretări. Ministerul Sănătăţii (MS) vrea să corecteze această situație, printr-un proiect ordonanță care introduce noi reguli pentru furnizarea de servicii medicale prin telemedicină și clarifică în ce domenii se pot furniza servicii la distanţă și în ce situaţii consultaţia medicală rămâne, în mod obligatoriu, faţă în faţă. Conform MS, măsura va contribui la creșterea accesului populației la servicii medicale sigure, de calitate și adaptate nevoilor actuale.

În prezent, telemedicina este reglementată de Legea Sănătății (L. 95/2006), prin dispozițiile introduse prin OUG nr. 196/2020 și prin Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.133/2022.
Deși aceste reglementări au avut ca scop crearea unui cadru general pentru dezvoltarea și utilizarea telemedicinei, aplicarea lor practică a arătat „o serie de limitări și disfuncționalități”, care, potrivit Ministerului Sănătății, au fost generate în principal de „caracterul general și nediferențiat al reglementării primare”.

„Legislația în vigoare consacră telemedicina ca modalitate de furnizare a serviciilor medicale, definind tipurile de servicii (teleconsultație, teleexpertiză, telemonitorizare etc.), însă nu stabilește criterii clare de aplicare diferențiată în funcție de specialitatea medicală și de specificul actului medical.

În lipsa unor asemenea delimitări la nivel de lege, normele metodologice nu pot detalia în mod suficient și sigur juridic condițiile concrete de furnizare a serviciilor de telemedicină pentru fiecare specialitate”, se arată în nota de fundamentare ce însoțește proiectul de act normativ.

Lipsa regulilor clare a dus la interpretări și aplicarea prea largă sau prea restrictivă

Această lipsă de claritate a generat, în practică:

• interpretări diferite privind utilizarea telemedicinei de către diverse specialități medicale;

• aplicarea prea largă sau prea restrictivă a telemedicinei, fără un fundament legal clar;

• dificultăți în stabilirea limitelor actului medical realizat la distanță, în special când este necesară examinarea directă a pacientului;

• riscuri pentru siguranța pacientului și calitatea actului medical, în lipsa unor criterii clare privind situațiile în care consultația față în față este obligatorie.

Potrivit reprezentanților instituției, normele metodologice nu pot introduce restricții sau diferențieri majore care nu sunt prevăzute expres de lege, ceea ce limitează clarificările posibile la acest nivel.

Actualul cadru legal nu oferă o bază suficient de clară și predictibilă pentru dezvoltarea sigură și coerentă a telemedicinei, adaptată fiecărei specialități și protecției pacienților, subliniază Ministerul Sănătății. 

Diferențiere în funcție de specialitate și de tipul de serviciu

Prin urmare, o primă măsură este instituirea, la nivel de lege, a principiului furnizării diferențiate a serviciilor de telemedicină. 

„Furnizarea serviciilor medicale prin telemedicină se realizează diferenţiat, în funcţie de specialitatea medicală şi de tipul de serviciu de telemedicină, cu respectarea limitelor actului medical şi a cerinţelor de siguranţă a pacientului, în condiţiile stabilite prin normele de aplicare ale dispoziţiilor privind telemedicina”, prevede proiectul de act normativ.

Conform MS, această prevedere creează temeiul legal necesar pentru recunoașterea faptului că telemedicina nu este aplicabilă în mod uniform tuturor specialităților și tuturor situațiilor clinice, iar utilizarea acesteia trebuie adaptată specificului fiecărui domeniu medical. 

De asemenea, prin introducerea unui nou articol, se clarifică în mod expres competența normelor de aplicare de a stabili, pentru fiecare specialitate medicală:

• tipurile de servicii de telemedicină permise;

• condițiile și limitele de furnizare a acestora;

• situațiile în care este obligatorie consultația medicală față în față.

Acest lucru va permite adaptarea reglementărilor la evoluția practicii medicale și a tehnologiei, fără a fi necesare modificări legislative frecvente, explică reprezentanții MS. 

Schimbările propuse vor conduce, potrivit MS, la aplicarea unitară a telemedicinei la nivel național, reducerea riscurilor juridice și profesionale asociate furnizării actului medical la distanță, precum și la îmbunătățirea accesului pacienților la servicii medicale, cu respectarea standardelor de calitate și siguranță. 

„Telemedicina este un instrument util pentru sistemul de sănătate, dar nu este și nu poate fi o soluție universală. Nu toate specialitățile medicale și nu toate situațiile clinice pot fi gestionate la distanță în condiții de siguranță. Tocmai de aceea a fost necesar un cadru legal care să țină cont de realitatea din sistem, de specificul fiecărui act medical și de responsabilitatea deciziei clinice”, a spus Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății.

Reglementarea clară și diferențiată a serviciilor furnizate prin telemedicină „permite extinderea accesului la consultații și servicii medicale, în special pentru persoanele din zone izolate sau defavorizate, pentru pacienții cu mobilitate redusă, precum și pentru categoriile vulnerabile, reducând inegalitățile în accesul la asistență medicală”, se precizează în nota de fundamentare. 

Antreprenorii din sănătate cer o reglementare completă a acestor servicii

După ce Ministerul Sănătății a pus în dezbatere ordonanța privind consultațiile la distanță, antreprenorii din domeniul medical au transmis că este nevoie de o reglementare „completă” și coerentă pentru toate cele șase tipuri de telemedicină, pentru a asigura siguranța și eficiența actului medical.

„Ordonanța pusă recent în dezbatere publică conține, însă, doar două prevederi generale referitoare la telemedicină, care stabilesc că furnizarea serviciilor medicale la distanță se va realiza diferențiat, în funcție de specialitatea medicală și de tipul serviciului, urmând ca detaliile să fie reglementate prin norme de aplicare.

În prezent, la nivel de norme, sunt reglementate punctual doar serviciile de teleradiologie, deși discuțiile despre dezvoltarea telemedicinei în România se poartă de aproape patru ani. Această abordare limitată ridică semne de întrebare, în condițiile în care legislația în vigoare recunoaște existența a șase tipuri distincte de servicii de telemedicină”, au transmis, ieri, reprezentanții Patronatului Antreprenorilor din domeniul Medical.

Conform reglementărilor actuale, serviciile de telemedicină includ: teleconsultația, teleexpertiza, teleasistența, teleradiologia, telepatologia și telemonitorizarea, însă „doar una dintre aceste categorii beneficiază, în mod efectiv, de norme clare și aplicabile, în timp ce celelalte rămân insuficient reglementate, generând incertitudine juridică pentru furnizori, cadre medicale și pacienți”, afirmă antreprenorii din Sănătate.

Risc de blocaj

În lipsa unui cadru normativ complet și coerent, „există riscul ca dezvoltarea serviciilor de telemedicină să fie încetinită semnificativ”, deși acestea reprezintă o soluție reală pentru creșterea accesului la servicii medicale, în special pentru populațiile din zonele defavorizate sau izolate, susțin reprezentanții patronatului. 

„Facem apel la autoritățile competente ca, în procesul de elaborare a normelor de aplicare, să trateze telemedicina într-o manieră completă și echilibrată, astfel încât beneficiile acesteia să poată fi valorificate în mod real, în interesul pacienților și al sistemului de sănătate din România”, transmit aceștia.

Examenul cu subiecte unice pe țară, amânat un semestru

În același proiect de Ordonanță a Guvernului, Ministerul Sănătății propune amânarea introducerii probei scrise cu subiecte unice la nivel național pentru examenul de obținere a titlului de medic, medic stomatolog și farmacist specialist, examen care este susținut la ieșirea din Rezidențiat, pentru semestrul II al anului 2026.  

Conform legislației actuale, noua formulă de examinare ar fi trebuit să se aplice începând cu sesiunea din semestrul I al acestui an, însă reprezentanții MS spun că universitățile nu pot asigura, în timp util, infrastructura logistică și procedurile necesare pentru organizarea unitară a examenului.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Citește pe Antena3.ro

Cu ce se izolează casele în Norvegia. Nu este polistiren, este un material care reține căldura chiar și la -30 de grade