x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Calatorii Peste Ocean, în America Latină

Peste Ocean, în America Latină

de Cornel Tăbăcaru     |    11 Iul 2025   •   06:00
Peste Ocean, în America Latină

Dragii mei cu Jurnalul sub braț. Din nou la drum. Drum lung. Până în inima Americii Centrale. Aeroportul Otopeni București. În sfârșit, la plecări, cărucioare suficiente. Dar fără hamali.

Oare de ce nu găsim soluția celor mai multe aeroporturi din lume de a avea hamali la bagaje? Atât de multă lume are nevoie. La plecări, dar mai ales la sosiri. Însă Aeroportul Otopeni este curat, excelent organizat și cu servicii de calitate. Bravo.

Am luat avionul până la Paris. Ca niciodată, am fost singur la clasa business. Servicii excelente și un zbor în deplină siguranță. În schimb, în tranzit la Paris... Nu-mi mai place aeroportul. Arată neîngrijit, mohorât. Benzile sunt oprite chiar dacă distanțele între terminale sunt foarte mari. Mi se spune că se fac economii. Aglomerație. De departe aeroportul din Otopeni este mai bine organizat. Desigur, trebuie păstrate anumite proporții. Aeroportul din Paris este uriaș, cât un oraș. Echipajul Air France însă, de toată isprava. Au urmat 12 ore de zbor neîntrerupt până la San Jose, Costa Rica. Obositor, ca orice zbor lung, dar în siguranță. Aeroportul din San Jose este cam de mărimea celui din Otopeni. Și la fel de curat și bine organizat. Vesel, o adevărată „junglă” din cartoane colorate în sala de așteptare a bagajelor. Hamali care abia așteaptă să te ajute cu bagajele. Vama e mereu rapidă și cu echipamente moderne de scanare. Nimic manual. În câteva secunde ai trecut. Oamenii sunt amabili ca întotdeauna. Niciun stres. La ieșire, taximetriștii te „agață” fluturând prețuri concurențiale. Îl poți alege pe cel mai ieftin până la aceeași destinație. 

Am ajuns și în Costa Rica. „Coasta Bogată”, „Elveția Americii Centrale”. Se vede diferența. În cele câteva minute petrecute împreună, hamalul devine prietenul meu. Știe tot și îmi răspunde la tot ce vreau să știu. 

Ei bine, dragii mei, am trecut deci prin trei aeroporturi și am studiat destul de atent pasagerii. Desigur, fiind o perioadă de concedii, majoritatea sunt turiști. Am întâlnit mulți români. Chiar foarte mulți. Am observat însă că majoritatea celor cu care m-am intersectat, mai ales la Paris, urmau să zboare peste Ocean, însă nu spre Statele Unite, ci spre America Latină. Fie familii, fie în grupuri mai mari, destinațiile lor erau Brazilia, Peru, Uruguay, Panama, Mexic, zona Caraibelor sau Costa Rica. Cu una din aceste familii am zburat în același avion până la San Jose, iar pe parcursul zborului am vorbit despre planurile lor de călătorie. Urmau să petreacă două săptămâni în Costa Rica, apoi alte două săptămâni în Panama. I-am asigurat că vor avea o lună de vis, și chiar dacă în această perioadă este sezon ploios, nu vor avea ce să regrete. Vulcanul Arenal din Costa Rica, insula maimuțelor din Panama, jungla…

Însă cei mai mulți turiști români cu care m-am întâlnit la Paris urmau să zboare în Peru. „Am văzut ce ați scris și dumneavoastră, am văzut și pe internet impresiile de călătorie ale altor români. Așa ne-am decis. Machu Picchu, Catedrala din Cusco, unde a cântat Corul Madrigal… Singurul impediment este zborul lung. Schimbăm avionul în Panama pentru Lima. Cu tot cu zborul de la București, 19 ore cu avionul. Însă sunt convins că merită efortul”, mi-au spus ei. I-am asigurat și că merită, și le-am dat și câteva sfaturi de călătorie. 

Dragii mei noi ne vedem săptămâna viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută! 

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

×