Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Buzăul este o zonă despre care se vorbește puțin, în turism, deși ascunde adevărate minuni ale naturii. Fenomenele naturale de aici și descoperirile culturale sunt foarte puțin cunoscute, deși nu sunt doar spectaculoase, ci și unice în lume.
Vulcanii Noroioși se află la circa 145 de kilometri față de București și aproximativ 30 de kilometri față de municipiul Buzău, pe DN10, spre Brașov. Din dreptul localității Sătuc se merge spre dreapta, către Berca, iar drumul se ramifică imediat după ce este traversat râul Buzău. De aici se merge spre stânga, apoi din nou spre dreapta, unde există un indicator care îndrumă spre localitatea Chiliile. După încă 10 kilometri, există un alt indicator, la circa 5,5 km distanță de Pâclele Mari.
Drumul este sărac în localități și departe de lumea dezlănțuită, între dealuri, în mijlocul naturii.
Dacă până acum câțiva ani această regiune unică în lume era mai puțin vizitată de turiști, neavând nici spații de cazare, nici drumuri, nici măcar panouri de ghidaj, după transformarea în Geoparc UNESCO au apărut panouri cu explicații pentru vizitatori, trasee marcate, pensiuni, campinguri și evenimente, unul dintre acestea fiind chiar în acest weekend, la Muddy Land.
O sărbătoare câmpenească de bun gust
Cătina este foarte apreciată de toți amatorii medicinei naturiste, având proprietăți curative uluitoare. Toamna este anotimpul în care se culege cătina din care se prepară siropuri pentru întărirea imunității, dar la Buzău sunt inclusiv rețete de mâncăruri bazate pe cătină. Arbustul crește în voie pe solul special de la Vulcanii Noroioși, fiind folosită inclusiv pentru dulceață, în această perioadă.
De aici a pornit ideea lui Aurel Boboc, gazda Muddy Land și a Festivalului Cătinei, să organizeze un festival anual, care acum a ajuns la cea de-a doua ediție.
Evenimentul se va desfășura sâmbătă și duminică, în campingul situat la Pâclele Mici, în parteneriat cu Geoparcul UNESCO și comunitatea SlowFood, reprezentat prin restaurantul Antica Roma din Buzău și Distil Art, distilator artizanal din fructe, alături de producători locali din județul Buzău, care vor veni cu lavandă, ceapă de apă de Buzău, usturoi de Râmnicelu, semințe de legume, legume diverse din bazinele legumicole Mărăcineni și Săgeata, dulcețuri și conserve de legume de pe Valea Slănicului.
La festival sunt invitați și artizani și meșteri populari din satele de la poalele Vulcanilor Noroioși. Participanții se vor întâlni cu lady chef Pascu, dar mai ales cu preparatele acesteia, pe bază de cătină, la un show culinar unic, unde vizitatorii sunt invitați la degustare. Totul se va prepara în fața spectatorilor, astfel încât se poate fura și câte o rețetă, direct de la specialiști.
Conceptul de Geoparc UNESCO se potrivește perfect
La 30 de kilometri distanță de municipiul Buzău, în nordul comunei Berca, se află două arii protejate celebre în întreaga lume geologică, dar puțin promovate: Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici. Sunt monumente ale naturii, formate prin emanaţia de gaze naturale degajate de zăcământul petrolier din subsol.
În zona Aluniș-Nucu-Fisici-Ruginoasa, sate aflate pe raza comunelor Colți, Bozioru, Brăești, precum și în localitățile Cozieni, Cătina sau Pietroasele, au fost descoperite multe ansambluri rupestre săpate în blocurile masive de stâncă, unele locuite din preistorie, altele folosite drept chilii de sihăstrii sau amenajate ca lăcașuri de cult creștin. Cea mai cunoscută este bisericuta din satul Aluniș, veche de peste 700 de ani.
Peisajele selenare de la Vulcanii Noroioși, „pietrele vii” (trovanții), „Poarta Stelară” și alte fragmente de roci, cu aparență de nave extraterestre eșuate în timpuri străvechi fac acest ținut, care acum este Geoparc UNESCO, fascinant pentru cei care vor să descopere natura dezlănțuită, pe cărări puțin umblate.
Recent, între geologi, istorici, etnologi și specialiștii în turism s-a ajuns la o colaborare benefică pentru toate părțile, cu ocazia acreditării Geoparcului UNESCO, fiecare înțelegând acum că toate abordările împreună sunt valoroase, fiind complementare. Astfel, Geoparcul UNESCO are șanse mari de a transforma Buzăul în atracție de top.
Legende cu balauri, descoperite în satele buzoiene
Vulcanii Noroioși de la Berca reprezintă un fenomen natural datorat tectonicii Subcarpaților de Curbură. S-au format cu mii de ani în urmă, iar peisajul din această zonă se modifică permanent, după fiecare fenomen natural care apare. Cercetătorii asociației au descoperit în satele de lângă Pâclele Mici o legendă locală despre un balaur. Legenda a fost culeasă, în cercetare de teren, în 2018, de Alis Popa, care a făcut și reinterpretarea acesteia, din punct de vedere geologic.
Poveștile sunt puse în valoare acum, în cadrul proiectului geoparcului, pe panourile care vin cu explicațiile din perspectivă geologică. Povestea balaurului, culeasă de specialista Asociației „Ținutul Buzăului”, poate fi citită pe panourile explicative de la Pâclele Mici.
În anul 2016, în urma unor cutremure, la Rezervaţia Vulcanii Noroioşi de la Pâclele, un vulcan stins a fost reactivat. Vulcanii noroioși sunt asemenea unor movile conice, formate la suprafața scoarței terestre, prin erupția gazelor naturale care își croiesc drum de la adâncimi de aproximativ 3.000 de metri, într-un strat argilos, în combinație cu pânza freatică.
Prin erupție se formează conuri, la suprafață, prin întărirea noroiului care intră în contact cu aerul. Noroiul lichid face ca dimensiunile conurilor să rămână mici. Noroiul din vulcan este împins în permanență de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versanții acestora. Astfel se formează un fel de pârâiașe care se usucă treptat și modifică permanent peisajul selenar.
Cele două zone cu vulcani noroioși, Pâclele Mari și Pâclele Mici, au fost descoperite de francezul H. Cognand, în anul 1867, în urma unor prospecțiuni petroliere, iar în 1924, zona a fost declarată rezervație naturală. Pâclele Mici sunt în aria protejată de interes național, rezervație naturală de tip botanic și geologic. Cei mai cunoscuți sunt vulcanii de la Pâclele Mari - care se întind pe o suprafață de 15 hectare, în timp ce Pâclele Mici se întind pe numai 10 hectare.
Pietrele vii, ciupercile de piatră sau „Babele de la Ulmet”
Despre trovanții de la Buzău - „pietrele vii” sau „Babele de la Ulmet”, cum le numesc localnicii - se știu și mai puține lucruri, dar sunt aproape la fel de spectaculoase. Cei mai spectaculoși trovanți din România sunt la Ulmet-Bozioru, în Munţii Buzăului.
Se spune că aceste pietre își schimbă în permanență locul și forma. Au aspectul unor farfurii zburătoare sau seamănă cu niște carapace de broaște ţestoase. Unele au forme perfect sferice, iar localnicii le-au numit „ciuperci de piatră”. Ajung la dimensiuni de peste doi metri înălţime și cântăresc până la câteva tone.
Geologii spun că sunt doar niște formațiuni spectaculoase, fără nicio legătură cu supranaturalul sau cu viața extraterestră, însă oamenii și-au dat frâu liber imaginației, de-a lungul timpului, iar astfel s-au născut mai multe povești și legende despre pietrele cu forme ciudate.
Astăzi, poveștile și legendele zonei sunt culese de membrii asociației care a acreditat Geoparcul UNESCO, dar pe lângă latura etnologică, geologii vin și cu explicațiile științifice ale scornelilor populare, la fel de fascinante și de valoroase din punct de vedere științific, dar și ca atracție turistică.
Geologii spun că „farfuriile zburătoare” de aici se formează asemenea perlelor. Sunt forme de microrelief care se dezvoltă în straturile de nisip, sub influența apelor subterane calcaroase care le spală şi le sedimentează, în timp.
Nisipul foarte fin poate fi observat în jurul pietrelor, pe întreaga suprafață pe care se află trovanții. Astfel se explică și creşterea lor în dimensiune și modificarea formelor, care i-au determinat pe oameni să le numească „pietrele vii”.
În general, trovanții au un aspect bizar, de cele mai multe ori fiind sferici sau cilindrici. De aceea au fost asemănate cu navele spaţiale extraterestre. Cele mai întinse platforme de trovanţi din țara noastră se află în judeţul Buzău, pe culmea Ivăneţu. „Babele de la Ulmet” seamănă, de la distanţă, cu nişte bătrâne care stau la taifas.
Incursiune în „lumea de dincolo”
O altă atracție a zonei, atât pentru iubitorii geologiei, cât și pentru credincioși și pentru amatorii de povești cu extratereștri este biserica de la Colți-Aluniș unde se pot admira fenomene carstice desprinse parcă din poveștile SF.
Unul dintre traseele care pot fi parcurse de aici merge de la așezările rupestre din Colți-Aluniș, pe „Drumul Luanei” spre „Poarta stelară”. Drumul Luanei este și mai fascinant, fiind extrem de puțin cunoscut de turiști. Se parcurge într-o zi întreagă, la pas, prin zona de deal și de munte, foarte departe de lumea dezlănțuită. A fost descoperit de Diana Gavrilă, care poate fi găsită la Muzeul Chihlimbarului de la Colți, ea fiind unul dintre cercetătorii pasionați de această zonă, care a făcut cercetare ani la rând, a scris o carte despre descoperirile de aici, apoi a abordat tema în lucrarea de disertație, la masterat.
O primă descriere amănunțită a traseelor și a obiectivelor a fost făcută de Diana, în cartea sa: Complexul Rupestru Aluniş-Colţi include biserica săpată în piatră, o biserică rupestră, tăiată în piatră de doi păstori la „leat 1274”, cu hramul Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul. Se conservă bine atât biserica săpată în piatră, cât şi locuinţele călugărilor. Complexul Aluniș B conține o locuinţă cu două încăperi, unde se presupune că ar fi trăit ieroschimonahul, „cel mai sporit duhovniceşte dintre toţi schimnicii” - notează Diana Gavrilă, în cercetările ei.
Aluniş C este o locuinţă etaj, cu o singură încăpere, iar Aluniş D este o locuinţă începută şi neterminată, din motive neştiute, conform cercetătoarei. De asemenea, Alexandru Odobescu, după cercetările din anul 1871, menționa existenţa altor trei locuinţe, care însă nu au fost identificate de cercetătorii de astăzi.
Asociația „Ținutul Buzăului”, care a reușit să obțină, pentru această zonă, statutul de Geoparc UNESCO, pune acum la dispoziția vizitatorilor toate explicațiile legate de această zonă și un ghid local care poate însoți grupurile în călătorii, în munții din nordul județului Buzău, unde se află cea mai mare concentrare de schituri și locuințe monahale din țară.
Geoparcul „Ținutul Buzăului” se întinde pe o suprafață de 1,035,9 km2, într-o zonă în mare parte nelocuită, care include 18 comune, în nord-vestul județului Buzău, având în total circa 45.000 de locuitori. Comunele sunt Berca, Scorțoasa, Pârscov, Cozieni, Pănătău, Colți, Bozioru, Brăești, Odăile, Cănești, Chiliile, Lopătari, Mânzălești, Bisoca, Valea Salciei, Sărulești, Vintilă Vodă și Beceni, unde recent au început să apară și pensiuni, după ce numărul de turiști a crescut, în urma activităților de promovare a geoparcului.
