Revenim la piata de la Cadiz. Si acolo, ca si aici, in Bucuresti, Craiova, Deva sau Vatra Dornei, ca peste tot in tara noastra si-n tarile celorlalti, se vand legume, fructe, exista standuri de carne si branzeturi, nu se intampla nimic deosebit, nu e ca la piata din Madrid, despre care am scris demult, unde toate sunt asezate intr-un fel aparte, unde se face din comert spectacol si din spectacol traditie. Nu, la Cadiz vanzarea decurge normal, negustorii nu sunt imbracati cu sorturi pretentioase ca sa iasa bine in fotografiile turistilor, ci doar isi fac meseria cum stiu mai bine, notand tacticos pe un carnetel fiecare ban incasat si tinand de preturi cat pot mai bine.
Piata Centrala, poate de aceea peretii exteriori sunt pictati elegant, poate de aceea deasupra intrarii vegheaza un steag, poate de aceea poarta veche a fost pastrata asa cum a fost initial construita. Pentru locuitori e simplu, e doar piata lor de alimente, cu ardei, ceapa, dovlecei, dar pentru noi, ceilalti, pentru cei care ajung acolo si nu stiu daca se vor mai intoarce vreodata, nu comertul conteaza, ci obiceiurile de dincolo de cartonasul cu preturi. Si normalitatea are farmecul ei, chiar daca, la un moment dat, prea multa liniste ajunge sa ne oboseasca. E un farmec ciudat care, odata inteles, ajunge sa ne cucereasca pentru totdeauna.
Citește pe Antena3.ro

