Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tribul de maasai, un număr de colibe din lut așezate în cerc. Șeful ne iese în întâmpinare și se îmbrățișează cu omul nostru. În câteva clipe toți membrii tribului sunt în centrul cercului de locuințe. Îmbrăcați colorat, femei, bărbați și copii, bucuroși de venirea noastră. Întâi un fel zumzet, după care un cântec ritmat susținut de către toți membrii tribului, urmat de un dans care voia să ne arate viața lor. Mișcări care însemnau o vânătoare, o luptă, un moment de bucurie, o joacă a copiilor. Toate la un loc formau un spectacol unic, absolut unic în felul lui. Fotografii, multe fotografii și încet-încet, intram în viața lor. Fiecare membru al tribului încerca să ne ofere câte ceva, să ne arate câte ceva. Fiica mea intra într-o colibă unde se afla o femeie cu un copil mic, un sugar. Se înțeleg prin semne. Catinca ia în brațe copilul și îl leagănă în timp ce îi cânta micuțului care îi oferea un zâmbet larg cu o față drăgălașă și doi ochi mari negri frumoși. Femeia se înclina a mulțumire când fata mea îi lăsa mai multe daruri pe patul făcut din crengi legate între ele cu lut și acoperit cu o pătură groasă. Femeile și bărbații sunt îmbrăcați cu ce au mai bun. La fel și copiii. Ni se spune că pe aici a mai trecut un grup de turiști cu o lună în urmă, care le-a lăsat 50 de dolari. Din acei bani și din ce și-au procurat din natură, tribul a trăit.
Prima parte a zilei a trecut repede. Învățam despre viața lor și am legat prietenii. Veniserăm cu un jeep fără acoperiș încărcat cu daruri. Femeile maasai iubesc mărgelele, podoabele, iar Catinca le-a adus destule ca să se facă și mai fumoase.
Am învățat obiceiuri. Știm acum de ce bărbații maasai poartă permanent un băț în mână. De exemplu, dacă pe acoperișul unei colibe este un băț de acest fel, înseamnă că înăuntru este un bărbat. Cu toate că este o festivitate pentru ei, modul în care noi ne-am comportat dărâmă barierele dintre civilizație și lumea lor. Am fost cooptați imediat, considerați de-ai lor.
Timpul a trecut cam prea repede, iar șoferul ne-a rugat să plecăm. Aveam drum lung de făcut către oraș. I-am lăsat șefului de trib o sumă de bani care l-a făcut să mă îmbrățișeze cu putere. Prin semne, traduse de omul nostru, spunea că de acum tribul lui va fi și familia mea. În sfârșit, ne-am despărțit cu promisiunea că vom reveni. Când am ieșit din pădurea nesfârșită, deja soarele era la asfintit. De aici până la șosea urmam același drum desfundat. Se făcuse aproape întuneric. În depărtare se vedeau luminile mașinilor de pe șosea. Surpriza, de-a latul drumului un șarpe uriaș traversa în ritm de melc. Claxoanele mașinii noastre nu-l impresionau în niciun fel. Eram nevoiți să-l ocolim și să ne strecurăm prin iarba înaltă de pe marginea drumului. În sfârșit, am ajuns la șosea și în scurt timp la o stație de benzină. Acum ne simțeam în siguranță deplină. Îmi aduc aminte că am cumpărat o sticluță de coniac pe care am băut-o toți trei, în mașină, în fața hotelului meu. A fost o zi frumoasă, ca și acei oameni pe care i-am cunoscut. La revedere noilor noștri prieteni maasai.
Dragii mei, noi vom continua aventurile noastre din jungla tanzaniană săptămâna viitoare. Până atunci, Crăciun cu sănătate, bucurie, speranță, în pace și siguranță. Doamne Ajută!
