Misterioasele cetăţi ale strămoşilor

Sarmizegetusa, marea capitală a statului dac, principalul centru politic şi religios, este, sau ar trebui să fie pentru români, ceea ce este Mecca pentru musulmani. Loc încărcat de istorie şi sacralitate, dovadă de necontestat a sângelui nostru dac, un Machu Pichu al Europei de est, cetatea dacică dezvăluie stilul de viaţă al unei civilizaţii cucerite şi subjugate, dar care îşi păstrează încă identitatea şi tăria. Complexul din comuna Orăştioara, cu sistemul său de fortificaţii şi cetăţi, creionează o lume de mult apusă, dar care încă ne marchează prezentul. Un adevărat monument al istoriei, pe care UNESCO l-a introdus în patrimoniul său mondial.

SARMIZEGETUSA REGIA - CASA REGILOR DACI
Cea mai veche construcţie, dintre cele 6 intrate în Patrimoniul UNESCO, este Sarmizegetusa Regia. A fost capitala dacică preromană, alcătuită dintr-un complex de sanctuare, la altitudinea de 1200 de metri, în Munţii Orăştiei. Se presupune că a fost construită în secolele III-II î. Hr., dar sunt şi specialişti care afirmă că a fost construită chiar cu 600 de ani mai devreme, iar una dintre explicaţii ar fi faptul că Marele Sanctuar Circular din interiorul complexului seamănă izbitor cu cel de la Stonehenge.

Dacă stăm să ne gândim că la acea dată, în epoca fierului, dacii cunoşteau paradigmele culturale ale tracilor sudici, ilirilor, celţilor (înăuntrul arcului carpatic) şi mai cu seamă ale grecilor şi romanilor, nu ar trebui să ne surprindă supoziţia că Stonehenge şi Marele Sanctuar par a fi făcute după schiţa aceluiaşi arhitect.

Un alt lucru foarte intersant la aceste sanctuare este şi modul lor de folosire. Se pare că ele erau utilizate pentru măsurare timpului, un fel de templu-calendar, asemănător celui maiaş. În urma cerecetărilor şI a calculelor, s-a descoperit că dacii aveau un calendar bazat pe cicluri de 13 ani, anul dacic avñd 47 de săptămâni. Anii dacici nu aveau un număr fix de zile.

Datorită rotirii continue, a faptului că fiecare an are 47 de săptămâni şi a două săptămâni de excepţie (care aveau 7 şi, respectiv 6 zile, faţă de numărul obişnuit de 8 zile), numărul de zile dintr-un an varia între 364 şI 367 de zile. Anul era împărţit în trei trimestre de 13, 21 şi din nou 13 săptămâni. Trimestrul de 21 de săptămâni corespunde "perioadei vegetative" a viţei-de-vie şi a altor căteva culturi, perioadă ce probabil constituia o durată distinctă din an, mai ales pentru un popor de agricultori şi păstori.Interesant este faptul că anul dacic începea mereu în prima zi a unei săptămâni şi se termina mereu în ultima, iar eroarea acestui calendar era de o zi la 8840 de ani!

ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA
Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman în timpul domniei de împăratul Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo şi au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o distanţă de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Pentru ca noua capitală să fie percepută ca o continuare a celei dacice, denumirea de Sarmizegetusa s-a păstrat şi în denumirea noii cetăţi. Ulpia Traiana ne dezvăluie imaginea unui oraş roman, la fel ca multe altele, cu forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice şi particulare. În 1982 a fost inaugurat un muzeu unde se află expuse obiecte de argint şi bronz, ceramică, statuii ale zeilor romani, monede, pietre de mormânt, medalione, mozaicuri, fibule şi altele care ne indroduct direct în viaţa daco-romanilor de secol II.

CETĂŢI DE APĂRARE
Dintre numeroasele cetăţi şi fortificaţii întâlnite în Munţii Orăştiei, cu scopul de a împiedica cotropitorii de a ajunge la capitala statului dac, cinci au fost şI ele incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Este vorba despre cetăţile Costeşti- Cetăţuie, Blidaru, Piatra Roşie, Baniţa şi Căpâlna.

La Costeşti, pe un deal numit "Cetăţuia", se află una dintre cele mai însemnate cetăţi dacice din ultimele două secole de dinaintea cuceririi romane. Fortificaţia avea o înălţime de peste doi metri care proteja partea superioară a dealului, platoul şI terasele. În partea de sud-vest, fortificaţia era dublată de un zid masiv, prevăzut cu turnuri şi un zid de apărare speific dacilor numit murus dacicus. În partea de nord se găseau şi două turnuri de pază, iar în partea de est încă unul.

Cetatea de la Costeşti a fost reşedinţa unora dintre regii geto-daci şi apoi a constituit principalul avanpost al capitalei dacice Sarmizegetusa. Distrusă în timpul primului război daco-roman, cetatea este grabnic refăcută şi abandonată în anul 106, o dată cu cucerirea Daciei de către romani, ruinele ei servind drept carieră de piatră pentru construirea caselor din zonă.

Tot la Costeşti se află şi cetatea Blidaru. Considerată cea mai puternică fortificaţie a sistemului defensiv din Munţii Orăştiei, cetatea este singura care nu a putut fi cucerită de către romani, apărătorii săI predñdu-se din cauza epuizării resurselor. Pe lângă cetate, pe dealul Blidaru au fost descoperite rămăşiţe a numeroase turnuri izolate care vegheau văile masivului. Având un scop pur militar, cetatea Blidaru avea cele mai multe fortificaţii: vârful dealului a fost escavat pentru a se obţine suprafaţa netedă din interior, la colţuri au fost ridicate turnuri patrulatere şi un turn izolat la sud-vest, precum şi renumitele "murus dacicus". A fost apoi construită o altă parte a complexului, de forma unui trapez neregulat.

Cetatea Piatra Roşie controla accesul spre capitală dinspre Valea Streiului. Aflată la o altitudine mai mare decât cetatea Blidaru, cetatea de la Piatra Roşie avea un drum de acces flancat de trei turnuri de pază şI cinci turnuri interioare. În interiorul incintei s-au găsit urme ale unui sanctuar, ale unei cisterne cu apă şi ale mai multor locuinţe.

La Baniţa, cetatea construită cu murus dacicus şi trei terase amenajate special cu ziduri de piatră era ascunsă ingenios în munte, menită să apere capitala. Printre descoperirile făcute la Baniţa se numără: ceramică dacică de diferite tipuri, unelte de fier, fibule de metal, vârfuri de săgeţI, brăţări de argint, greutăţi pentru războiul de ţesut, prâsnele de lut, pietre de râşniţă, tipare de lut pentru turnat obiecte de metal şi multe altele.

Cu o bună poziţie strategică şi dominând valea Sebeşului, cetatea Căpâlna era alcătuită din trei terase şI având un platou de formă ovală, a servit, până la cucerire romană, drept reşedinţa unui nobil dac şi avea un caracter vădit militar.

În ciuda valorii lor inestimabile, aceste vestigii nu sunt îndeajuns exploatate în scop turistic. O mai bună prezentare a lor şi a rutelor care conduc la ele, cu pornire din principalele oraşe ale judeţelor dimprejur ar putea să permită includerea lor într-un circuit turistic coerent, ceea ce, de altfel, merită cu prisosinţă.