Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Căt de importantă este apa pentru noi, de unde o captăm, cum o tratăm pentru a o face potabilă, cum o transportăm şi stocăm. O serie de intrebări cărora le vom da răspuns in căteva materiale successive
Căt de importantă este apa pentru noi, de unde o captăm, cum o tratăm pentru a o face potabilă, cum o transportăm şi stocăm. O serie de intrebări cărora le vom da răspuns in căteva materiale successive
Apa este pentru om (ca de altfel şi pentru multe alte fiinţe vii) cel mai important aliment. Dacă fără măncare putem rezista o perioadă destul de indelungată de timp, fără a ne fi afectate grav funcţiile vitale, lipsa totală a apei conduce rapid la dezechilibre severe cu consecinţe fatale. Apa mai este şi constituentul fundamental şi indispensabil al organismului uman, cele mai mici modificări ale cantităţii de apă din corp provocănd tulburări fiziologice grave. In stare de embrion corpul nostru are 97% apă, procentul ajungănd la 80% pentru nou-născuţi, 60-65% la adulţi şi 50-55% la persoanele vărstnice.
Citește pe Antena3.ro
Apa, agent patologic
Consumul abligatoriu şi semnificativ de apă comportă insă şi azi un risc ce nu trebuie neglijat: propagarea unor boli infecţioase. Patologia hidrică infecţioasă ne demonstrează, statistic, faptul că şi in epoca modernă bolile cu transmisie hidrică fac la nivel global peste 25.000 de victime zilnic. Conform unor studii, in Romănia, in perioada 1985-1995 au fost inregistrate 75 de episoade de epidemii hidrice care au afectat peste 10.200 de persoane.
Principala cale de transmitere a bolilor este ingestia (directă sau prin consumul unor alimente contaminate prin apă). Alte căi de imbolnăvire sunt spălarea sau imbăierea (leptospiroză, schistostomiază) ori inhalarea (aerosoli cu legionella). Bolile transmisibile prin apă sunt microbiene, virale sau parazitare. Avem şi o patologie hidrică neinfecţioasă care studiază efectele negative pe care le pot avea asupra organismelor vii in general, şi asupra omului in particular, o serie de substanţe chimice dizolvate in apă.
Poluarea şi iar poluarea
Cel mai de seamă pericol il reprezintă poluarea apelor de suprafaţă, perecum şi (intr-o mai mică măsură) a celor subterane. Agenţii economici, noxele atmosferice, neglijenţa individuală sau de grup pot pune in pericol grav comunităţi intregi. Un impact considerabil il are şi exploatarea neraţională sau incorectă a resurselor subterane sau de suprafaţă, studii recente demonstrănd că modificările artificiale ale fluxurilor naturale (devierea cursurilor de apă, lanţuri de acumulări etc.) se repercutează mai devreme sau mai tărziu, direct sau indirect, asupra comunităţilor umane.
Despre apele subterane
O sursă importantă sunt apele subterane pentru că au avantajul de a fi mai puţin sau chiar deloc poluate. Apa subterană poate fi potabilizată cu cheltuieli minimale, uneori printr-o simplă dezinfecţie, fără a fi tratată sau prelucrată. Cred că este semnificativ de ştiut faptul că in Germania, la nivelul anului 1990, un procent de 60% din apa potabilă furnizată populaţiei provenea din surse subterane şi nu trebuia supusă nici măcar dezinfectării!
Străpuns de la suprafaţă către profunzime solul prezintă o zonă nesaturată (golurile sunt ocupate de aer şi apă) şi o zonă saturată (toate spaţiile sunt pline cu apă). Dacă se sapă un puţ sau o făntănă pănă la zona saturată apa se adună inăuntru şi se stabilizează la un nivel numit nivel freatic. In zona nesaturată mişcările apei sunt, de regulă, pe verticală in jos, timpul de rezidenţă variind de la zero la căteva zeci de ani.
Standarde de calitate
Apa este cel mai cunoscut şi monitorizat factor de mediu. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a impus "Directivele pentru calitatea apei potabile", iar Uniunea Europeană lucrează cu norme comune obligatorii, detaliate, dar şi cu norme orientative. In Romănia este in vigoare STAS 1342/1991, care se referă la apa potabilă furnizată de staţiile centrale, sursele locale de alimentare cu apă, la inmagazinare, transport, apă caldă menajeră (baie şi bucătărie).
Există straturi de roci suficient de poroase pentru a reţine apa şi suficient de permeabile pentru a permite curgerea unor cantităţi de apă ce pot fi exploatate economic. Specialiştii le numesc acvifere. Apa ce curge prin acvifere iese uneori pe cale naturală la lumină (izvoarele) sau trece in apele de suprafaţă sub oglinda acestora, ca izvoare submerse. In funcţie de existenţa sau nu a unui strat impermeabil deasupra lor, acviferele pot fi contenţionate sau libere şi, in mod logic, cele contenţionate sunt mai puţin supuse fenomenului de poluare
