Hibiscusul, o frumuseţe de plantă înflorită aproape tot anul

Îndrăgitul hibiscus este prezent în multe dintre casele noastre. Cu florile sale mari şi spectaculoase, cu frunzişul strălucitor, este o prezenţă deosebită aproape pe toată durata anului. Însă mici dificultăţi de îngrijire pot să apară. Despre ele vom vorbi în aceste rânduri, pentru că suntem convinşi că în general vă descurcaţi bine cu plantele dumneavoastră.

MODELĂRILE ŞI TUNDERILE
Ca în cazul majorităţii plantelor, şi hibiscuşii au nevoie de tunderi periodice. Dacă vi-i doriţi sub formă de bonsai, cu atât mai mult. Forma de bază a arbustului se dă încă în faza de plantă tânără, atunci când tulpina este doar parţial lemnificată şi nu a crescut foarte înaltă. În general, tunderile care se aplică la hibiscuşi sunt pentru ramificare, dar de două ori pe an se aplică şi tunderi corectoare. Hibiscusul rosa sinensis, binecunoscut dumneavoastră, are tendinţa de a creşte mult pe orizontală. Uneori chiar şi 70 cm de primăvara şi până toamna. În această situaţie, tunderile sunt serioase, pentru că altfel planta ar avea un aspect neîngrijit. Aceasta este şi problema principală în cazul modelării lui sub formă de bonsai, care necesită lucrări frecvente de întreţinere. Aţi văzut probabil prin magazinele de specialitate arbuşti sau pomişori cu tulpinile împletite sau înfăşurate pe suporturi decorative. Astfel de modelări se încep de la vârste tinere ale plantei şi se continuă până la maturitate. De aici şi preţul destul de piperat al acestor plante, care, de ce să nu recunoaştem, au un efect decorativ deosebit.

ÎNMULŢIREA
Speciile de hibiscus se înmulţesc destul de uşor din lăstari semilemnificaţi plantaţi în substrat cu nisip şi în microseră. Însă lucrul ăsta nu dă rezultate bune în orice perioadă din an şi indiferent de specie. Varietăţile hibride sunt mult mai pretenţioase în acest sens. Dar să le luăm pe rând. Majoritatea hibiscuşilor de interior pot să facă rădăcini atât în vase cu apă, cât şi în pământ, plantaţi cum am spus mai sus. Hibiscuşii de grădină se înmulţesc în mod curent prin seminţe şi rezultatele sunt foarte bune. Varietăţile hibride sunt mai dificile, pentru că unele nu au seminţe cu capacitate germinativă, iar lăstarii puşi la înrădăcinat putrezesc. Aşadar, pentru rezultate bune, trebuie să porniţi la treabă în anumite luni din an (mai şi august), să aveţi deja microsera pregătită, substrat pentru înrădăcinare sau bănuţi de turbă, lumină şi căldură suficientă. În plus, vă trebuie şi destulă răbdare, pentru că în această etapă plăntuţele au nevoie de îngrijiri permanente. După ce vedeţi mici rădăcini la lăstari sau după ce răsadurile au două perechi de frunze le plantaţi în ghivecele mai mari şi le feriţi de eventuale şocuri ale condiţiilor de mediu.

SFAT
Iată şi câteva repere în privinţa temperaturilor minime suportate de diverse tipuri de hibiscuşi... Varietăţile de hibiscuşi de interior au în general ca temperatură minimă 16°C. Această cifră este una de seră temperată, care reglează anumite ritmuri biologice ale plantei. Hibiscuşii de interior la 15 grade încep deja să sufere: cad bobocii, se veştejesc frunzele şi treptat planta moare. Hibiscusul rosa sinensis la maturitate rezistă şi la temperaturi verificate de 8°C fără daune semnificative. Hibiscuşii de exterior, folosiţi în grădini ca arbuşti sau garduri vii, rezistă peste iarnă afară fără probleme. Varietăţile tip moscheotus, care se înmulţesc din rizomi, necesită protecţie la ger.



FOTOGRAFIILE PLANTELOR
Atunci când reuşiţi să faceţi să înflorească o plantă deosebită s-o fotografiaţi. În acest fel vă veţi bucura de frumuseţea ei şi de reuşita dumneavoastră mai multă vreme. În timp, vă veţi forma un album pe care îl veţi privi mereu cu plăcere. Pe hârtie fotografică sau online, albumul va avea mereu acelaşi efect.