Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Românul Costel şi-a făcut vocea auzită cântând, numai pentru plăcerea de a cânta, pe un şantier din Spania. Pe un şantier din România, el ar fi putut cânta până-i ieşeau ochii din cap, în timp ce colegii l-ar fi privit ca pe un nebun inofensiv
Românul Costel şi-a făcut vocea auzită cântând, numai pentru plăcerea de a cânta, pe un şantier din Spania. Pe un şantier din România, el ar fi putut cânta până-i ieşeau ochii din cap, în timp ce colegii l-ar fi privit ca pe un nebun inofensiv sau vreun şef chinuit de scrofuloză i-ar fi strigat în cel mai neaoş limbaj: băi Pavarotti, mai taci în gâtu’ mă-tii din gură şi pune mâna pe lopată!
Omul s-a născut sub o stea norocoasă. Dacă glasul său neşlefuit a putut stârni un asemenea val de emoţie colectivă îmi imaginez că, trecut prin mâinile bijutierilor de la Sony BMG, va putea deveni un diamant cu o valoare greu de estimat. Dar nu aceasta este problema noastră. Noi avem acum alte probleme. Încercând să dreagă… busuiocul, oameni şi instituţii, pe lângă care Costel a trecut fără a fi băgat în seamă, se înghesuie acum să-i recunoască valoarea brută, sunt dispuşi să-i acorde dispense şi burse, îi oferă spaţii de emisie nelimitate, îl invită să concerteze pe scenele prăfuite ale patriei. Destinul său este fluturat deasupra neamului cu un entuziasm deşănţat, pentru că succesul se vinde uşor, iar ideea că suntem un popor de Costei place tuturor, de la opincă la vlădică, de la Gheorghe la Mitică.
Privind atent şi obiectiv în jurul nostru, înfruntăm însă o cu totul altă realitate, una cu orizontul coborât atât de jos, încât foarte mulţi nu-şi mai văd nici măcar lungul nasului. Mergeţi prin şcoli şi prin spitale, pe un drum naţional sau pe uliţa unui sat, la şedinţele Parlamentului, în gara Lehliu sau la ultimul spectacol al Operei Române şi asumaţi-vă acestă realitate. Doamnelor şi domnilor, lucrătorul în construcţii Costel Busuioc a câştigat, bravo lui!, un concurs de televiziune. Dar noi nu suntem hijos de Costel. Noi suntem cei ce, astăzi, aici, vedem nedumeriţi şi neputincioşi un spot promoţional în care, pe ritm de manea ardelenească, într-o limbă română inadmisibil torturată, în Sfântul Post al Paştilor, Dumnezoo rimează cu mişto!
Citește pe Antena3.ro
N-am scris cu plăcere acest editorial, dar uneori, fără să mă bage nimeni în seamă şi fără alte efecte colaterale, mi se ridică un nod în gât şi simt un gust atât de amar, încât îmi vine să mă mai nasc o dată, în altă parte şi în alte vremuri…
