Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La nord-vest de Beyşehir, pe străduţele inghesuite ale cartierului Iceri, unde localnicii joacă table, beau ceai şi fumează narghilele netulburaţi de agitaţia turiştilor, se află Moscheea Eşrefoglu.Construită intre anii 1296 şi 1299, Moscheea Eşrefoglu face parte dintr-un intreg ansamblu urban medieval.
Spre deosebire de biserica creştină, moscheea nu este casa lui Dumnezeu. Conform credinţei islamice, rugăciunea se poate face in orice loc, nefiind condiţionată de existenţa unei clădiri. Moscheile au rol simbolic, adesea fiind centre administrative, legislative sau educaţionale, intărind o structură socială sau politică.
Edificiul de cult musulman
Acest tip de construcţie are o expresie arhitecturală care diferă in funcţie de tradiţii culturale, climă şi materiale de construcţie.
Planul primelor moschei, elaborat in Siria şi in Palestina la inceputul secolului al VIII-lea, păstrează o vagă reminiscenţă a casei Profetului din Medina. Iniţial, moscheea era o sală de rugăciune rectangulară, căreia i s-au adăugat o curte patrulateră cu portic acoperit şi un bazin central. Spaţiul interior al sălii de rugăciune nu era segmentat, ci doar organizat in funcţie de mihrab, nişa care indică direcţia spre Mecca.
Moscheea Eşrefoglu
Beyşehir este un oraş situat pe malul drept al lacului cu acelaşi nume, la o distanţă de 77 km vest de Konya. La nord-vest de oraşul modern, pe străduţele inghesuite ale cartierului Iceri, unde localnicii joacă table, beau ceai şi fumează narghilele netulburaţi de agitaţia turiştilor, se află Moscheea Eşrefoglu. Aceasta este una dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură selgiucidă din Anatolia, intrucăt aici s-au folosit variate tehnici decorative pentru lemn, piatră, ceramică şi pictură. Moscheea este cunoscută şi pentru covoarele selgiucide din secolul al XIII-lea ce s-au păstrat aici.
Construită intre anii 1296 şi 1299 din dorinţa lui Eşrofoglu Süleiman Bey, fiul lui Eşref, fondatorul oraşului Beyşehir, edificiul de cult face parte dintr-un intreg ansamblu urban medieval.
Citește pe Antena3.ro
Una dintre caracteristicile originale ale Moscheii Eşrefoglu este forma sa pentagonală. Minaretul "ac" este din cărămidă, fiind decorat cu ceramică smălţuită turcoaz şi violet pănă la "sherefe", balconul de unde imamul cheamă la rugăciune. Restaurarea din anii 1960 a inclus şi consolidarea bazei minaretului.
Moscheea are 33 de ferestre şi trei intrări, in partea de est, vest şi nord. Pereţii clădirii, realizaţi din blocuri de piatră, au o grosime de 1,20 m. Portalul este impunător, sculptat in piatră cu motive tipice selgiucide, ce redau o decoraţie "muqarnas" abundentă şi o reţea deasă de linii geometrice divers intretăiate. Insă aspectul său impozant este diminuat de terasa din lemn adosată recent.
Structura lăcaşului de cult se sprijină pe 48 de coloane şi 480 de grinzi din lemn de cedru. Joncţiunea grinzilor ce sprijină acoperişul plat din lemn, fiind realizată intr-o manieră tradiţională regiunii anatoliene. Iniţial, acoperişul a fost construit cu o deschidere in centru, acoperită in timpul restaurării din 1965, care permitea acumularea apei pluviale şi a zăpezii in interior.
Interiorul uimeşte in special datorită neobişnuitelor 48 de coloane suple din lemn de cedru, cu elaborate capiteluri "muqarnas", la care se adaugă rafinamentul galeriilor şi al mimbarului, sculptate in tehnica "kündekari", şi eleganţa ceramicii mirhabului.
Mirhabul are 6 m inălţime şi 5,50 m lăţime, fiind complet acoperit de ceramică smălţuită turcoaz, albastru inchis şi violet, inclusiv suprafeţele rotunde "muqarnas", datorită unei tehnici dezvoltate de selgiucizi in Anatolia. Atăt ceramica mirhabului, căt şi a domului oferă un splendid contrast cu lemnul rafinatului mimbar, al zveltelor coloane, al galeriilor şi grinzilor pictate.
Deosebit este şi mimbarul moscheii, situat intotdeauna in dreapta mirhabului, fiind locul de unde imamul citeşte versete din Coran vinerea şi in zilele de sărbătoare. Minuţios lucrat in lemn de nuc şi foarte bogat decorat in tehnica "kündekari", mimbarul este compus dintr-o scară inaltă, terminată cu o platformă acoperită.
Arhitectura selgiucidă din Anatolia s-a dovedit a fi conservatoare, preferăndu-se măsura şi rafinamentul decoraţiei in lemn sau ceramică in locul oricărui efect grandios. Printre cele mai cunoscute moschei de mici dimensiuni, care apar in Anatolia Centrală şi de Vest in secolul al XIII-lea şi care, din punct de vedere al planului parterului, sunt direct raportate la clădirile cu hipostil, se numără: Eşrefoglu, Mahmut Bey, Sivrihisar Ulu Simsrirli şi Ikizdere.
Centrul vechi
Construită intre anii 1296 şi 1299, Moscheea Eşrefoglu face parte dintr-un intreg ansamblu urban medieval. In partea de est in 1301, Eşrofoglu Süleiman Bey şi-a construit in piatră türbe-ul. Mormăntul are formă octogonală şi acoperiş conic, fiind decorat in interior cu ceramică asemănătoare celei din moschee. In partea de sud a lăcaşului de cult musulman intălnim o medresse, şcoală de teologie, iar la nord, recent restaurat, Dokumacylar Hany, un bazar cu şase domuri din secolul al XIII-lea. La nord-vest de acest bazar este şi un hamam dublu datănd din 1260, care insă este intr-o stare avansată de degradare.
Muzeu al lemnului
Moscheea Eşrefoglu a fost declarată, după restaurarea din anul 1965, muzeu atăt pentru calitatea superioară a detaliilor sculptate in lemn, căt şi pentru ceramica sa. Portalul din piatră, rafinat sculptat, coloanele suple din lemn, plafonul din grinzi pictate a fresco, pereţii simpli in piatră nefinisată şi ceramica smălţuită, care nu şi-a pierdut strălucirea, creează un echilibru armonios intre construcţie şi decoraţie.
Ştiaţi că
Lipsiţi de o tradiţie estetică bineconturată, artiştii şi meşteşugarii din Anatolia s-au inspirat din arta bizantină autohtonă, dar se observă şi influenţe din Asia Centrală, Siria, Iran, pe care le-au adaptat propriilor necesităţi.
Acoperişul a fost construit cu o deschidere in centru, acoperită in timpul restaurării din 1965. Yaşar Erdemir, profesor asistent la departamentul de istorie a artei al Universităţii Seluk, afirma că "zăpada se topea incet, umiditatea prelungind prezervarea in condiţii bune a lemnului, intrucăt pe o vreme foarte uscată lemnul crapă". Să fie acesta motivul pentru care această moschee a rezistat mai mult de 700 de ani atacurilor biologice cutremurelor din zonă
