Pavilionul Barcelona la expoziţia internaţională, 1929

Pavilionul Barcelona a fost proiectat de Ludwig Mies van der Rohe, pentru expoziţia internaţională de la Barcelona în 1929, ca pavilon naţional german.

Operă emblematică a arhitecturii moderne

Pavilionul Barcelona a fost proiectat de Ludwig Mies van der Rohe, pentru expoziţia internaţională de la Barcelona în 1929, ca pavilon naţional german. Construit din sticlă, travertin şi diferite tipuri de marmură, pavilionul a fost creat pentru a găzdui recepţii oficiale prezidate de regele Alphonso al XIII-lea al Spaniei împreună cu autorităţile germane.

Arhitectura secolului XX

După închiderea expoziţiei în 1930, pavilionul a fost dezasamblat. O dată cu trecerea timpului, acesta a devenit un punct de referinţă, nu numai în cariera lui van der Rohe, ci şi pentru întreaga arhitectură a secolului XX. În 1980, Oriol Bohigas, şeful Departamentului pentru Planificare Urbană din Consiliul oraşului Barcelona, a propus un proiect ce viza reconstucţia pavilionului. Arhitecţi spanioli au proiectat şi supervizat întreaga lucrare, a cărei construcţie a fost începută în 1983. Materialele folosite au fost identice cu cele utilizate de Mies în 1929. Originalitatea lui în folosirea mate­rialelor nu stă atât de mult în inovaţie ca în idealul modernităţii pe care o exprimă prin rigoarea geometriei, precizia pieselor şi claritatea asamblării lor. Aici au fost create câteva piese importante pentru designul modern.

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost arestată după ce elevul ei i-a întins o capcană. Ce le-a mărturisit acesta polițiștilor

Scaunul Barcelona

Mies van der Rohe a proiectat un scaun, în mod special pentru pavilion, pe profil metalic, din piele. Au fost proiectate ca tronuri pentru regele şi regina Spaniei, atunci când se întâl­neau cu ambasadorul german.

De-a lungul vremii a devenit ima­ginea designului modern, într-o asemenea măsură încât este, şi astăzi, fabricat şi vândut.

Sculptura lui Georg Kolbe

Sculptura este o reproducere din bronz a piesei denumite Alba de Georg Kolbe, un contemporan al lui van der Rohe. Poziţionată cu mare măiestrie la capătul unei mici piscine, sculptura se reflectă nu numai în apă, dar şi în marmură şi sticlă, creând astfel senzaţia multiplicării. Curbele sale sunt în puternic contrast cu puritatea geometrică a clădirii.

Construcţia este postată pe o platformă, de-a lungul unei piscine. Este compusă din opt stâlpi de oţel ce sprijină un acoperiş plat, pereţi din sticlă şi pereţi sub formă de paravan.

Fiind o operă emblematică a mişcării arhitecturale moderne, pavi­lionul nu a fost numai studiat şi interpretat intens, dar a fost chiar o sursă de inspiraţie pentru câteva generaţii de arhitecţi din întreaga lume.