Reşedinţa Storck de la Balcic

Balcicul s-a dovedit a fi un loc fascinant pentru arta romănească din prima jumătate a secolului XX, familia Storck numărăndu-se printre artiştii fermecaţi de coasta de argint, Golful Balcic şi micul "sat de vacanţă" regal. In anul 1921, Balcicul era impărţit in două: satul de pe coline cu străzi şerpuite in pantă, cu mahalale de turci, bulgari, greci şi tătari şi la 3 km spre sud, in regiunea Şeitlic, zona izvoarelor şi a morilor de apă unde s-a construit palatul Reginei Maria.

Părăsită, cu frescele loggiei văruite şi multe elemente decorative dispărute, dar incă elegantă, vila Storck aşteaptă inceperea lucrărilor de reabilitare

Balcicul s-a dovedit a fi un loc fascinant pentru arta romănească din prima jumătate a secolului XX, familia Storck numărăndu-se printre artiştii fermecaţi de coasta de argint, Golful Balcic şi micul "sat de vacanţă" regal. In anul 1921, Balcicul era impărţit in două: satul de pe coline cu străzi şerpuite in pantă, cu mahalale de turci, bulgari, greci şi tătari şi la 3 km spre sud, in regiunea Şeitlic, zona izvoarelor şi a morilor de apă unde s-a construit palatul Reginei Maria.

Incumetăndu-se "să locuiască singuri in pustietăţile acelea" intre anii 1922 şi 1923, Cecilia Cuţescu Storck a cumpărat pentru familia sa o casă in apropierea palatului, pe care o putem vedea intr-un tabloul de-al ei. "Odaia de jos era foarte scundă, cu plafonul de lemn, după moda turcească, prin fundul ei trecea scara interioară care ducea la odaia de sus. O impodobisem cu multe covoare de preţ aduse de la Bucureşti, ca să dau incăperii un aspect frumos şi să nu se mai vadă crăpăturile zidului care se dărăma mereu".

Noua vilă

Citește pe Antena3.ro

Kremlinul comentează mondenitățile și spune că soții Assad nu divorțează. Chiar purtătorul de cuvât al lui Putin a negat informația

Primul corp al clădirii a fost terminat intre 1924 şi 1926, dar, nemulţumită de "lipsa de unitate dintre pavilionul vechi şi atelierul monumental" care "nu se potrivea cu chioşcul turcesc de care se lega prin sufragerie", artista işi doreşte o extindere a vilei noi. "Cu timpul am făcut din casa noastră de la Balcic un mic castel, prin armonia proporţiilor, solemnitatea, cu interiorul sobru, dar distins şi senorial. (...) Inchipuiţi-vă o casă clădită pe o inălţime cu marea la picioare, nelipsită de eleganţă, deşi, in sobrietatea ei, semăna cu o cetate cu zidurile de la parter foarte inalte şi compacte, intrerupte doar numai de căteva ferestre lungi şi de o uşă inaltă şi ingustă. (...) Impunătoare fără a fi greoaie, lucrată in piatră albă adusă de la Cavarna şi şlefuită, care, la lumina Lunii, dă impresia unui palazzetto de marmură", scria Cecilia Storck.

Atelierul de la Balcic

Construit cu ziduri groase şi inalte, cu "cioplituri frumoase in piatră", avea tavanul din "bărne largi innegrite, din care atărnau candelabre bizantine". In urma extinderii, atelierul se continuă cu incăperea nouă printr-o deschidere mare, arcuită. "Pe latura de răsărit a acesteia se găseşte o imensă fereastră aşezată in inălţime, in faţa căreia se putea vedea intreaga privelişte a golfului cu coastele lui de argint."

Alte interioare

Arcadele, "căminul de piatră asemănător celor din palatele florentine", "uşa de stejar cu formă mănăstirească", "firida de piatră plină de farmec" şi "balustrada compactă care ducea din atelier in loggia" ofereau originalitate salonului mare. Iar odăile de culcare şi sălile de baie aveau cupolele intrerupte de goluri mici in forme rotunde sau pătrate astupate cu geamuri "după moda orientală".

Loggia

Era o "singură incăpere, cu o mică despărţitură de zid intr-o parte, numai atăt căt ii trebuie loc unui pat de odihnă. Acesta era odată zidul exterior dinspre răsărit al loggiei vechi, pe care l-am păstrat cu piatra lui patinată de timp şi care dă acum originalitate şi monumentalitate interiorului". Pe piedestalele de piatră "uimea cadenţa şi perfecţiunea formelor statuetelor in bronz şi in marmură ale lui Fritz, iar pe tonul cald al roşului pompeian din loggia mică de alături se lămureau pline de farmec şapte reliefuri in piatră, variantele celor pe care le făcusem la casa Stăuceanu".

In present Nelka Tsankova, arhitecta-şef a Balcicului, a scris in revista franceză La Pierre d’Angle un scurt articol despre restaurarea vilei Storck, acesta fiind subiectul lucrării sale de master. Astfel am aflat căteva detalii despre intenţiile municipalităţii in legătură cu acest monument de arhitectură inscris in patrimoniul statului bulgar, municipalitatea Balcicului fiind proprietarul vilei.

Clădirea prezintă grave probleme structurale cauzate de alunecările de teren şi lipsa intreţinerii curente. Proiectul arh. Nelka Tsankova propune consolidarea fundaţiilor din partea sudică prin piloni, ameliorarea colectării şi evacuării apelor, aplicarea unor tiranţi metalici in diagonală in traveele loggiei, inlocuirea şarpantei degradate şi restaurarea elementelor decorative sculptate.

Terasele grădinii necesită consolidări, accesul dinspre mare fiind condamnat datorită eroziunii solului. Este prevăzută conservarea şi repunerea in loc a elementelor decorative din piatră, regenerarea vegetală şi restabilirea comunicării cu promenada prin crearea unei perspective adecvate. Proiectul are drept scop reabilitarea vilei şi transformarea ei intr-un centru de artă.

Cele mai severe probleme structurale cauzate de alunecările de teren şi lipsa intreţinerii curente sunt: scufundarea extensiei corpului principal, vizibilă printr-o fractură vericală a zidăriei la joncţiunea dintre cele două corpuri, şarpanta şi planşeele din lemn sunt compromise din cauza umidităţii, acoperişul din olane necesită reparaţii. Diferite modificări ulterioare şi tentative de consolidare cu beton armat imulţesc numărul problemelor grave ale clădirii

Intrarea pe vremuri dinspre mare, cu treptele udate de valuri şi cele cinci terase, in ale căror ziduri erau incrustate mici reliefuri de marmură sau cu altele reprezentănd Madona cu copilul in teracotă

Fresca loggiei

In ultimul an la Balcic, ajutată de Romeo Kunzer şi Lita Botez, copii ei, Cecilia Storck, deja văduvă, a decorat in tempera pereţii loggiei, care astăzi nu se mai păstrează. "Am pictat figuri animănd peisaje ideale, in care nu lipsesc corăbiile care poposesc in porturi, cu ziduri drepte şi neobişnuit de inalte oprindu-se brusc in mare, cu drumuri prăpăstioase şi fecioare in rugăciune. Astfel, pereţii căntau in culori şi linii, evocănd imagini fără un subiect anume. (...) Sus, o serie de lunete adăncite in zid, care formau decoraţiunea sub plafon, le-a pictat Lita, in culori fragede şi pline de farmec".