Sfatul designerului: Tavanul, tratat ca element principal

Articolul de astăzi este dedicat tavanului, element component important al unei camere,atât din punct de vedere estetic, cât şi funcţional. Dezbatem modalităţi clasice de tratare a lui, soluţii moderne sau propuneri artistice adaptate fiecărui spaţiu în parte.

În Neolitic au fost descoperite primele adăposturi construite de om (pe lângă peşteri, grote şi scorburi în copaci). Ele erau formate din trei elemente: doi pereţi de susţinere şi un acoperiş. De cele mai multe ori, acoperişul era realizat dintr-o piatră cioplită dispusă orizontal. De atunci, arhitectura a evoluat, şi o dată cu ea şi formele de acoperire a caselor. Tavanul cunoaşte în timp câteva etape principale.

Prima este aceea de diferenţiere între acoperişul în sine şi tavan. Acesta din urmă evoluează de la forme rectangulare până la cupole, domuri, forme eliptice. O etapă specială din evoluţia tavanului este aceea a realizării domurilor. Denumirea este diferită, însă funcţia este aceeaşi. Apărută în mormintele din India şi în bazinul mediteranean, această formă de acoperire este preluată şi aplicată ulterior şi în locuinţele individuale. Bizanţul a dezvoltat cu precădere această tehnică, ridicând pe pandantivi domul, separând astfel pereţii de tavan, efectul de grandoare şi monumentalitate fiind accentuat. Arhitectura islamică este cea care a utilizat în mod constant acest tip de tavan.

În Antichitate, în Grecia şi Imperiul Roman, tavanele şi pardoseala erau lucrate minuţios cu aplicaţii de tip mozaic, pe tavan fiind expuse constelaţii, episoade de luptă sau omagii aduse regilor şi zeilor. Decorarea tava­nului cu plăci de lemn, aplicate în diferite forme (pătrate, romburi, hexagoane), reprezintă o formă primitivă a tava­nului casetat şi a fost utilizată în catedralele din secolele XIV-XV. 

Tavanul astăzi

Imaginaţia creatoare şi tehnologia avansată au creat soluţii care ne dau astăzi posibilitatea de a realiza tavane originale, adaptate oricărei direcţii stilistice. Astfel, în funcţie de spaţiul ce trebuie amenajat, stilul pentru care optăm şi bugetul de care dispunem, variantele sunt multiple. Este corect să îţi doreşti o coloristică variată în locuinţa ta, însă în acelaşi timp este adevărat că prin culoare camerele trebuie să comunice şi să realizeze un traseu cursiv dintr-o încăpere în alta. Pentru a realiza această legătură, cea mai simplă şi cunoscută corelare este aceea de a vopsi tavanul în alb în fiecare cameră. Nu este recomandat un alb simplu, poate avea tente de galben, roz, albastru şi crem.

Mai nou, pentru a nu crea un contrast prea mare între pereţi şi tavan, se foloseşte pentru amândouă aceeaşi nuanţă, dar în tonuri diferite (de obicei tavanul mai deschis cu 2-3 tonuri decât pereţii). În cazul simplei zugrăviri se pot aplica baghete pe margine, pentru a ascunde trecerea de la perete la tavan (linie care de altfel nu iese niciodată perfect dreaptă), iar în cazul folosirii a două nuanţe diferite pentru pereţi şi tavan linia de îmbinare a culorilor poate coborî 2-3 cm faţă de linia de îmbinare a planurilor.

Se pot desena medalioane de altă culoare, în nuanţe pastelate, argintii şi aurii, care dau un aer clasic întregii încăperi. Se pot realiza rozete din sticlă colorată şi oglindă aplicate central sau dispuse în jurul corpurilor de iluminat pentru a reflecta culorile în cameră. Aplicarea diferitelor materiale pe tavan, ţesături care curg şi realizează o atmosferă teatrală şi misterioasă, elemente acvatice, scoici, stele de mare, umbrele şi, de ce nu, basoreliefuri realizate din polimeri sau ipsos pot genera efecte surprinzătoare.

De asemenea, pentru a realiza o legătură între pereţi şi tavan, se pot picta pe ambele diferite motive cu acelaşi tip de vopsea sau se pot continua fâşii de tapet de pe perete pe tavan, trecerea făcându-se mult mai natural şi original totodată. 

Decoraţiuni specifice

Este nevoie de multă atenţie în alegerea materialului aplicat pe tavan. Se caută cel mai bun lemn, tratat special, poliuretani şi poliesteri de cea mai bună calitate, cu greutate mică şi sisteme de prindere sigure.

Pentru interioarele cu un anumit specific, tavanele se tratează în stilul dorit.

Pentru cele rustice, tavanul poate rămâne nefinisat, cu aplicaţii din bârne vechi, aparente. Dacă din structura construcţiei rezultă înclinaţii, ele se pot accentua prin tratare decorativă sau amplasare de ferestre de tip velux. În cazul unui stil modern, asperităţile şi rugozităţile din tavan se ascund simplu sub plăci de gips carton. Pentru luminozitate şi reflexie se poate aplica pe orice vopsea un strat de lac, camera devenind mai înaltă, iar decoraţiunile mai nobile.

Noutate

Cel mai nou sistem este acela de tavan adaptabil la temperatura şi umiditatea spa­ţiului în care este amplasat. Acest tip este ideal pentru camerele de mici dimen­siuni, cu o umiditate ridicată, în bucătărie sau în spaţii de depozitare. Sunt subţiri, durabile, ecolo­gice, rezistă la umezeală, putând fi utilizate în camere în care încălzirea lipseşte în sezonul rece deoarece menţin o temperatură constantă, nepermiţând frigului de afară să pătrundă dinspre acoperiş spre încăpere.
 

Tavanul este suprafaţa ce defineşte limita superioară a unei came­re. De cele mai multe ori nu este un element structural, deşi are dublu rol. Dacă locuinţa prezintă acoperiş în terasă, fără pante, tavanul este şi placă-acoperiş. Din punct de ve­dere estetic, el joacă un rol important în amenajarea încăperilor. Felul în care este tratat poate da stilul general al camerei. Cel mai faimos tavan este cel pictat de Michelangelo, în Capela Sixtină, la Pala­tul Apostolic din Vatican