Alb romanesc

Alb romanesc a fost un soi la fel de "traumatizat" datorita faptului ca a suferit, ca si soiul Negru romanesc, aceeasi "deznationalizare". Crescut pe dealurile insorite ale Moldovei, de o parte si de alta a Prutului, acest soi a fost cunoscut si sub sinonimul Alb de Cetatea Alba. Asa cum a fost si in cazul soiului Negru romanesc, dupa ocuparea fortaretei Cetatea Alba de catre turci, o data cu turcizarea acesteia cu numele de Akkerman, si soiul Alb romanesc a capatat sinonimul Alb de Akkerman. Dupa circa trei secole, o data cu ocupatia rusa si mai tarziu cea sovietica, Cetatea Alba isi schimba din nou denumirea numindu-se Belgorod Dnestrovski, iar soiul Alb romanesc (asa cum a patit si Negru romanesc) capata sinonimul de Alb de Belgorod. S-au facut toate aceste precizari, deoarece in literatura de specialitate se mai fac confuzii, in special cand a fost vorba de sinonimele unor soiuri romanesti. Trebuie precizat faptul ca, dupa caracterele sale morfologice, soiul Alb romanesc face parte din acelasi sotogrup cu soiurile Cruciulita, Om rau si Galbena verde, soiuri albe romanesti, astazi aproape disparute.

Alb romanesc are o crestere mica, lastarii pot ajunge intr-un an vegetativ pana la 1,50-2 metri. Fiind un soi autofertil, deci neavand nevoie de polen de la alte soiuri, el poate fi cultivat in plantatii pure. Strugurii sunt uniaxiali, cilindrici sau clindro-conici, adeseori aripati, avand in medie 14 cm lungime. Boabele, in general sferice sau usor ovoide, au la coacere culoarea verde-galbuie, iar miezul este zemos, nearomat si gustul ierbos. Neavand caracter mixt, Alb romanesc este un soi destinat doar obtinerii vinurilor albe seci.

Coacerea strugurilor are loc in mod normal, in cursul lunii septembrie, dar culesul se poate efectua acolo unde plantatiile sunt situate pe dealuri insorite si bine aerisite si in luna octombrie, in schimb, strugurii nu isi maresc prea mult cantitatea de zaharuri acumulate. Vinul se incadreaza in categoria celor de masa, fara calitati deosebite. Aceste vinuri obtinute din soiul Alb romanesc se pot consuma ca atare (facand parte din segmentul de piata cu vinuri ieftine) si care se recomanda a fi consumate ca vinuri tinere, dar se poate cupaja cu alte vinuri, in vederea alcatuirii unor sortimente comerciale. Aceste vinuri prezinta interes si pot constitui o materie prima corespunzatoare pentru obtinerea distilatelor din vin. Ca si celelalte soiuri vechi romanesti, si soiul Alb romanesc face parte din patrimoniul viticol al Romaniei, la care, pentru realizarea acestuia, au trudit generatii si generatii de cultivatori anonimi ai vitei-de-vie.