Cinnamomum zeylanicum.

Istoria scortisoarei se pare ca dateaza inca din anul 2800 i. H., data la care se regaseste in scrierile chineze sub numele de "kwai". Isi are originea in Sri Lanka, iar numele sau stiintific Cinnamomum zeylanicum deriva din termenul ebraic "amomon" care inseamna o planta foarte parfumata. A fost folosita in scopuri medicinale, pentru tratarea starilor gripale, precum si a unor probleme ale aparatului digestiv. Unul dintre condimentele cele mai folosite in medicina, scortisoara a fost men­tionata de Pliniu, Dioscoride si Theophrastus. Ea este amintita chiar si in Biblie. Moise o folosea la prepararea uleiurilor sale pentru masaj. In Roma Antica scortisoara era arsa in timpul ceremoniilor funerare, probabil pentru ca parfumul ei puternic indeparta mirosul de cadavru. Egiptenii o foloseau la imbalsamarea mumiilor, datorita mirosului placut, dar si pentru calitatile sale de conservant.

Scurt istoric
Scortisoara de azi este unul dintre cele mai folosite condimente. Cu toate acestea, candva era foarte rara si greu de procurat. In fapt, necesitatea de a avea scortisoara a fost un factor major care a condus la marea explorare a lumii din se­colul al XV-lea. Marinarii din Portugalia s-au aventurat dincolo de Capul Bunei Sperante, iar Columb a pornit in calatorie inspre vest. Din cauza cheltuielilor mari pentru constructia de nave, plus monopolul negutatorilor venetieni pe uscat, nu oricine isi putea permite sa cumpere scortisoara. Se pare ca pe atunci era folosita, in special, pentru a masca mirosurile grele, precum cel al carnii stricate.

Arabii au fost primii negustori care au introdus scortisoara in cultura gastronomica europeana, aducand si povestea ei aproape fantastica. Istoria ei merge mai departe de utilizarile sale ca medicament sau in bucatarie. Ea era legata si de control si profit, de comert si chiar era folosita ca moneda de schimb. Deoarece scortisoara era atat de cautata si pentru ca se producea doar intr-un singur loc, cel care controla comertul cu acest condiment avea castiguri enorme. In scurt timp olandezii au fost preocupati de ea incat i-au indepartat pe portughezi, preluand monopolul scortisoarei. In 1796 suprematia engleza asupra marilor le-a permis acestora sa preia Ceylonul de la olandezi. Incepand din acest an cultivarea scortitoarei s-a extins si in alte areale. Astazi ea se cultiva in mai toate zonele tropicale ale planetei cum ar fi Java, Brazilia, Sumatra, India, Vietnam, Egipt, Zanzibar, Madagascar etc.

Plantarea scortisoarei nu este o sarcina usoara. Arborele este cultivat timp de doi ani, dupa care se taie. In anul urmator apar lastari noi. Lastarii sunt curatati de scoarta subtire, care apoi se usuca, iar rezultatul este batonul de scortisoara. Coaja se rasuceste formand acel baton, acesta fiind modul cel mai natural de uscare a cojii dupa ce a fost luata de pe copac. Scoarta este "recoltata" in mod continuu, deoarece dupa taiere o alta coaja ii va lua locul celei recoltate.