Drumul vinului uneşte trecutul şi viitorul

La poalele Munţilor Apuseni şerpuieşte domol "Drumul Vinului", străbătînd trei oraşe şi zece comune cu veche tradiţie viniviticolă. La Cricău şi Bucerdea Vinoasă, acest drum se suprapune cu un altul, "Via Magna", vechiul drum roman al vinului. Nu întîmplător, căci atît Cricăul, cît şi Bucerdea Vinoasă s-au dezvoltat la umbra cetăţii de la Piatra Craivii, sau Apoulon, aşa cum o numesc istoricii. Cetatea, descoperită de arheologi în 1960, avea ziduri puternice, groase de 3 metri, aşezate direct pe stînca nivelată. Pînă la cucerirea ei de către romani, Apoulon a reprezentat un important centru comercial, cultural şi religios.

La poalele Munţilor Apuseni şerpuieşte domol "Drumul Vinului", străbătînd trei oraşe şi zece comune cu veche tradiţie viniviticolă. La Cricău şi Bucerdea Vinoasă, acest drum se suprapune cu un altul, "Via Magna", vechiul drum roman al vinului. Nu întîmplător, căci atît Cricăul, cît şi Bucerdea Vinoasă s-au dezvoltat la umbra cetăţii de la Piatra Craivii, sau Apoulon, aşa cum o numesc istoricii. Cetatea, descoperită de arheologi în 1960, avea ziduri puternice, groase de 3 metri, aşezate direct pe stînca nivelată. Pînă la cucerirea ei de către romani, Apoulon a reprezentat un important centru comercial, cultural şi religios.

Vinuri străvechi

Dealurile aflate în imediata apropiere a cetăţii erau ocupate de culturi de viţă-de-vie din care, la lăsarea toamnei, dacii făceau vin. Conform mărturiilor menţionate pe una dintre tăbliţele cerate de la Alburnus Maior, cu ocazia sărbătorilor de primăvară (prilej de veselie şi petreceri) minerii care lucrau în minele aurifere primeau vin obţinut din viile din zona Bucerdea Vinoasă. Cuvintele "butuc", "strugure" şi "curpen" sînt cuvinte dacice care s-au păstrat pînă astăzi în vocabularul limbii române, fiind demonstrată astfel afirmaţia că viticulutura este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale zonei.

Mai tîrziu, în secolul al XVI-lea, cronicarul Veracsics gustă din vinul locului şi-i apreciază calităţile, scriind chiar că "sînt aşa de bune la gust, încît nu mai doreşti nici vinul din Campania (Italia) şi chiar comparîndu-le între ele îţi plac mai mult acestea". Acest vin s-a aflat la loc de cinste şi la curtea princiară de la Alba Iulia, Bucerdea Vinoasă (atestată documentar în 1238) fiind unul dintre domeniile care aveau menirea de a oferi vin spre descreţirea frunţilor oaspeţilor.

Tehnici

De la culegerea primelor boabe de strugure şi pînă la închiderea vinului în butoaie, fiecare gest are rostul şi simbolistica lui. Timpul culesului era precedat de un obicei popular numit "hăidău" – o mare petrecere la care participau fiii satului, care avea rolul de a atrage bogăţia asupra viitoarei recolte. Acelaşi nume îl poartă şi un dans popular, ale cărui mişcări parcă ilustrează drumul pe care-l parcurge strugurele de la lumină către întunericul pivniţelor.

Acum, ca şi în trecut, la răsăritul soarelui, cînd roua încă mai adastă pe frunze, gospodarii pornesc spre vie. Culesul strugurilor se opreşte la amiază, pentru că ciorchinii devin prea calzi, iar gustul vinului ar fi viciat. (Înainte de apariţia teascului, strugurii erau puşi în saci de cînepă cu ţesătură rară – numiţi "saci de călcat" – şi apoi erau zdrobiţi în picioare). Ciubărele pline cu must se golesc în butoaie şi se lasă la fermentat pînă la mijlocul iernii. După ce se trage de pe drojdie, vinul devine "bun de băut" şi rămîne la adăpostul cramei sau al pivniţei, urmînd să însoţească toate marile momente de trecere: naştere, botez, căsătorie şi moarte.    

Reînvierea trecutului

Chiar dacă această zonă viticolă nu mai este la fel de prosperă ca acum un secol, urmaşii dacilor şi-au propus să-i readucă strălucirea de odinioară. Primul pas a fost repunerea în circulaţie a cramei construite în 1760 (conform inscripţiei aflate pe un fronton al unei ferestre). Lungă de 26 de metri şi lată de 9 metri, crama a găzduit cu ocazia Festivalului Cetăţilor Dacice primele butoaie cu vin (Fetească Regală, Riesling, Sauvignon Blanc, Traminer, Busuioacă, Muscat Ottonel), din care au putut degusta toţi gospodarii satului care au coborît treptele în "lumea vinului". Păstrător al vechilor tradiţii este şi Muzeul Etnologic şi Religios, înfiinţat în 1995 de către Preotul paroh Nicolae Bolea, şi care cuprinde ceea ce am putea numi "zestrea satului", de la unelte folosite pentru producerea vinului, războaie de ţesut, articole de mobilier, ustensile casnice pînă la icoane, cărţi vechi,  fotografii şi mărturii scrise ale vieţii cotidiene. "Toate obiectele care se găsesc ca fond documentar şi de patrimoniu aparţin în bună parte localnicilor, iar cele de natură religioasă bisericii. Fiecare consătean se mîndreşte cu el şi, atunci cînd are un oaspete sau un eveniment în familie, vin împreună în vizită".

Portul popular

Din cufere şi lăzi de zestre au fost scoase la lumină costumele populare specifice zonei. Lucrate şi împodobite cu migală de străbuni, ele au devenit astăzi un simbol al mîndriei de a fi urmaş al unui neam vechi. "Portul popular, care era ţinut în dulap şi din cînd în cînd atunci cînd mai răposa cineva era înveşmîntat în costum popular, prin stăruinţa noastră am convins lumea să îmbrace acest costum popular de-a lungul anului, în diverse situaţii, la sărbătorile mari sau la evenimentele pe care le organizăm", ne-a declarat Nicolae Bolea, preot paroh.

Cununa grîului

De cinci ani, în satul Bucerdea Vinoasă, în prima duminică de după Sfînta Marie, are loc sărbătoarea "Cununii grîului", reînviindu-se alaiul de secerători, dansul căluşarilor şi şezătoarele. Tradiţia spune că înainte vreme, la sfîrşitul secerişului, tinerele alegeau cele mai frumoase spice şi împleteau cununi. Femeile mai înstărite tocmeau o "matahală" (o femeie îmbrăcată în costum popular decorat cu ghirlande din frunze şi tot felul de plante verzi), care avea rolul de a purta cununa de grîu cu toată cinstea, de pe cîmp pînă în gospodărie.