Frumoasele Capitalei de ieri şi de azi

Chipuri de femei preţioase, arogante sau desuete, ireale ca atitudine şi gestică au făcut deliciul gazdelor, dar şi al oaspeţilor care au trecut pragul Bibliotecii "Dimitrie Cantemir", filială a Bibliotecii Metropolitane.

Vineri, 6 martie, această instituţie de cultură, împreună cu "Ospeţia din România - Tradiţie şi Evoluţie", a organizat, cu prilejul Zilei Femeii, expoziţia de fotografii "Bucureştence de ieri şi de azi". Fotografiile expuse au fost puse la dispoziţia bibliotecii de Ion C. Rogojanu, preşedintele "Ospeţiei din România". Ele au fost realizate de meşteri bucureşteni, dar şi din alte oraşe din ţară, iar creaţiile, în mare parte originale, provin de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din primele decenii ale secolului al XX-lea.

"Mărţişoare" la bibliotecă
Privind fotografiile expuse ne ducem cu gândul la faptul că în societatea bucureşteană a secolului al XIX-lea mersul la fotograf era la mare căutare. Fotografiile obţinute deveneau un adevărat tezaur familial, fiind adesea transmise moştenire generaţiilor următoare şi aduceau în prim-plan figuri de doamne şi domnişoare preţioase, care poate astăzi ne par uşor învechite. Au fost expuse portrete de femei frumos aranjate, îmbrăcate în rochii şi blănuri scumpe sau în costume populare, uşor nepotrivite cu chipul emancipat al doamnelor epocii.

 

"În zilele noastre, biblioteca a trecut de la un stadiu de tezaurizare la unul de valorificare. Având în vedere profilul serviciului «Colecţii speciale şi memorie comunitară», acesta are şi calitatea de a ieşi în public şi de a se pune în valoare, lucru care ne-a făcut să ne gândim să organizăm periodic expoziţii publice. Această întâlnire, legată de Ziua Femeii, a avut ca ţintă bibliotecarele. Avem aproape 200, care lucrează în filialele noastre, ele sunt bibliotecare, gestionare şi femei de serviciu", ne-a declarat Marian Nencescu, şef-serviciu al bibliotecii.

 

"Arome" de demult uit
Şi pentru că acest material va apărea într-o revistă de gastronomie nu putem să nu-i aducem în discuţie atât pe Constantin Bacalbaşa autorul cărţii "Dictatura gastronomică", apărută în 1935, anul morţii autorului, cât şi pe cumnata acestuia, Laurenţia Bacalbaşa, care afirma într-o scrisoare publicată în prefaţa cărţii citate: "Sunt întrebată care este felul meu de mâncare favorit. Iată o întrebare ce mă pune în încurcătură, căci nu ştiu cu ce să încep. Din mulţimea felurilor de mâncăruri favorite, să aleg doar câteva specialităţi ale bucătăriei delicioase moldoveneşti." O mărturie care fixează apetitul culinar al bucureştencelor vizavi de o gastronomie tradiţională, care aducea nonşalant aromele cuhniilor rurale în bucătăriile Capitalei.

 

Tocană de mânătărci (hribi)
Pui de cu seară la muiat în apă căldicică o mână de mânătărci, din care îţi iese o mulţime de mâncare, să poţi mulţumi 3-4 persoane. Tai mânătărcile în felioare foarte subţiri, ca pe tăiţei. Tai mărunt şi puţin pătrunjel şi mărar, dacă gustul acestor verdeţuri place. Prepari apoi un sos cu 2-3 cepe tăiate mărunt şi prăjite în untdelemn, un vârf de cuţit cu făină, un pic de piper, sare şi bulion de roşii. În acest sos răstorni mânătărcile şi verdeaţa şi laşi să fiarbă bine, la foc nu prea tare, adăugând şi un păhărel de vin, când sunt aproape fierte şi scăzute. Se serveşte rece.

Din hribi se mai prepară: un borş minunat, sarmale de post cu orez, pilaf şi varză.

Ţin însă să adaug că apa în care ai pus mânătărcile o laşi să stea o noapte întreagă, n-o arunci, ci o întrebuinţezi la diversele mâncări, după ce te-ai încredinţat că e bine limpezită şi curată. Mânătărcile trebuie cercetate şi curăţate una câte una ca să nu aibă viermi.

Mălaiul

"Mălaiul" este o prăjitură ţărănească foarte "en vogue", pe vremuri, în satele şi chiar în oraşele moldoveneşti.

 

Iată preparaţia. Se cerne bine mălaiul apoi se opăreşte cu apă sau lapte dulce fiert. Laşi să se răcească. Deoparte, pregăteşti o mică plămădeală, ca pentru pâine. Când s-a răcit mălaiul opărit, i se adaugă plămădeala, sarea necesară, se frământă bine şi se lasă să dospească.

 

Tava în care va fi copt se unge cu unt. După aceea se ia compoziţia se mai frământă puţin, adăugându-i-se puţin unt, mărar, câteva linguri de smântână sau chişleag (lapte acru). Se aşază în tavă şi se pune la cuptor. Pentru ca să nu pleznească, se unge deasupra cu făină de grâu subţiată cu apă. Se serveşte caldă cu smântână; se poate mânca şi rece. (Reţete din volumul "Dictatura gastronomică" de C. Bacalbaşa.