Hrişca – vedetă fără egal în bucătărie

Se pare că hrişca a fost cultivată pentru prima dată în China, în jurul anului 1000. În secolul al XIV-lea, planta a fost adusă în partea europeană a Rusiei de mongoli. Apoi a fost răspândită în centrul şi vestul Europei, ajungând în Anglia în se­colul al XVII-lea. Mai apoi, colo­niştii olandezi au adus-o în America pe Coasta de Est.

Numeroasele beneficii ale plantei şi valoarea sa nutritivă fac din hrişcă un aliment ideal pentru sănătate. Nu conţine grăsimi şi este bogată în rutin, un element care, aşa cum arată studiile, reduce colesterolul şi tensiunea arterială. Prin conţinutul bogat de vitamine B1 şi B2 se previne rigidizarea arterelor şi reglează funcţia hepatică.

Hrişca conţine proteine şi mi­nerale precum zinc, cupru, magne­ziu şi calciu. Aceste minerale sunt benefice pentru prevenirea anemiei şi combaterea tensiunii arteriale. Mierea obţinută din polenul florilor de hrişcă are o culoare închisă.

Puţin istoric
În Italia, hrişca este cunoscută sub denumirea de grano saraceno, iar în Franţa, sarrasin (legat de cei care au adus-o în Europa – sarazinii). Dar termenul de sarazin a fost folosit în Europa pentru toate produsele aduse din Est. Conform afirmaţiilor botanistului italian Valerio Giacomini, există trei căi prin care hrişca a ajuns în Europa: prima trece prin sudul Rusiei, Polonia, Germania, ajungând în Belgia şi Franţa; a doua trece prin Turcia, Grecia, Ungaria şi sudul Rusiei; a treia este legată de comerţul pe mare, prin Portul Veneţia.

Totuşi originea ei nu este cunoscută cu exactitate, deşi denumirea latină duce cu gândul la Arabia. Cercetările arheologice vin să combată aceste teorii. S-a descoperit polen de hrişcă în mormintele din Olanda şi nord-vestul Germaniei cu mult timp înainte de era noastră. Prima atestare documentară este în anul 1394, în Middelasr, Olanda. Este cel mai vechi document care atestă existenţa plantei în Europa.

Gustoasă, hrănitoare şi deosebit de aromată, hrişca este un aliment întâlnit în bucătăria multor popoare, nu numai a celor asiatice. Seminţele plantei sunt uşor dulcege şi pot fi mâncate crude, prăjite, fierte sau în amestec cu alte ingrediente. Hrişca este la mare căutare în bucătăria japoneză, niponii preparând cu mare artă celebrii tăiţei soba.

Pui cu hrişcă
● Ingrediente: piept de pui, o cană de hrişcă, sare, piper, 2-3 căţei de usturoi, ulei de măsline, puţin unt, o ceapă.
● Preparare: pieptul de pui se spală, apoi se usucă, se crestează, se condimentează cu sare, piper, cimbru şi usturoi, apoi se frige pe grătar, iar când este gata se lasă deoparte. Hrişca se pune la înmuiat în apă călduţă, timp de 2-3 ore, apoi se schimbă apa şi se pune la fiert în apă rece cu sare şi puţin unt, aproximativ 30 de minute. Separat se căleşte ceapa în ulei de măsline, se încorporează hrişca, se mai lasă să dea câteva clocote şi se potriveşte de sare şi piper. Se serveşte ca garnitură alături de pieptul de pui fript pe grătar.