Veacuri la rand, romanii au gatit bucate gustoase in oale plamadite in huma

Din sumar: Reteta de suflet / Povestea ciobului de lut / Metamorfoza laptelui dulce / Bucate alese / Cuptorul de week-end / Ziua Crucii / Dainuirea prin credinta / Lumea cu har a mesterilor olari / Povesti in huma / Chiupurile din Padureni / Tarie romaneasca / Caiet de retete /

ROATA OLARULUI

Ii intalnesti prin targuri si iarmaroace, vanzandu-si oalele smaltuite, la Mosi. Un castron ori o ulcica azi costa cativa banuti. Si parca nici nu mai au cautarea de odinioara. Unii le cumpara sa puna in ele pomenile pentru sufletul celor dusi. Altii isi decoreaza casele de vacanta cu strachini, ca pe vremea stramosilor. Cate un turist curios le cumpara ca "suvenir din Romania". La tara, acolo unde vechile cuptoare pentru gatit mai exista, se pregateste si azi mancarea dupa retetele de demult, in oale de lut. Pe la unele case - in toata ziua, la altele, numai de Sarbatori… Poate de aceea si vechile centre de olarit au disparut, in buna parte. Au ramas cateva, mai mari, unde adesea se pune mai mult pret pe destinatia decorativa a vaselor de lut decat pe cea practica. Au mai ramas toponime. Sate care se numesc "Olari", desi, pe-acolo olari nu mai sunt atat de multi cum erau odata. Si-atunci, ne multumim cu ce-avem, rostind noi lumii, in acest numar 100 al Jurnalului de Bucatarie, povestile spuse de roata olarului…