Licoarea dragostei

Povesti de dragoste legandu-se si dezlegandu-se intr-o noapte, licori magice, misterul padurii, zei, regi si muritori de rand supunandu-se deopotriva sagetilor lui Cupidon. Si peste toate, lumina Lunii de hartie. Si parfumul ametitor si dulceag al sexualitatii bine camuflate in licoarea afrodiziaca, in dansul lui Oberon si al Titaniei, in fiecare dintre miscarile lui Puck, in fiecare dintre detaliile montarii. "Visul unei nopti de vara" de W. Shakespeare, la Teatrul National din Bucuresti.

Regizorul Felix Alexa a ales o abordare moderna a textului shakespearian, care pare sa expliciteze ideea unuia dintre cei mai importanti critici contemporani, Harold Bloom, si anume ca Shakespeare ar fi inventat psihanaliza cu mult inaintea lui Freud. Spectacolul de la Teatrul National este (dincolo de situatiile comice intens exploatate, mai ales in scenele cu mesterii in care un Marius Rizea, un Silviu Biris, un Orodel Olaru sau o Rodica Ionescu vor starni intotdeauna ropote de aplauze) extrem de bine gandit din acest punct de vedere, Felix Alexa reusind sa creeze cu o subtilitate extraordinara un adevarat paienjenis al sufletului uman reflectat ca-ntr-o oglinda.

De la scenografia Dianei Ruxandra Ion, cu spaliere mobile, neamintind prin nimic de mirabila lume a lui Shakespeare, si pana la costumele de repetitie ale mesterilor ce par a trimite cu gandul mai degraba la o sala de sport moderna, fiecare detaliu este gandit special parca pentru a demonta, bucata cu bucata, ideea textului original. Si totusi, in final, gestul simplu prin care Puck (Marius Manole reuseste aici o interpretare care il proiecteaza direct in randul marilor actori) mototoleste Luna aruncand o data cu ea intreaga vraja a noptii, recompune intreaga poveste.

Dulceata licorii afrodiziace cu care se joaca zeii are efect numai pe taramul noptii. Doar atunci cuplurile se fac si se desfac, Hermia si Helena simtind pe rand extazul triumfului si gustul amar al geloziei, doar atunci o zeita precum Titania (excelent interpretata de Irina Movila) poate sa pice in plasa geloziei sotului ei, Oberon, (cine altul decat Marius Bodochi ar fi putut sa redea intreaga profunzime si senzualitate a personajului) care o pedepseste ca pentru cateva ore sa iubeasca si sa dezmierde... un magar care nu cere altceva decat "o mana de fan bun, fan dulce". Asta in timp ce ea da porunca sa fie hranit "cu caise si cu mure, cu struguri brumarii de prin padure" si sa fie uns "cu miere de albina si cu ceara".

Lumina zilei aduce cu ea linistea, iar spiritele se ascund luand cu ele toata nebunia noptii. "Visul" lui Felix Alexa este "un vis" despre noi insine.

INGREDIENT:TEMPERA

Filippo Lippi - "Ospatul lui Irod" Reprezentant de seama al "cinquacentului", Filippo Lippi se impune in galeria artistilor Renasterii prin opera sa. Dar pana sa ajunga la marea arta, destinul sau cunoaste zone de umbra adanca. La 2 ani ramane orfan, la 8 ani intra la o manastire carmelita, iar la 15 ani se hotaraste sa se dedice in totalitate picturii. Dornic de a se afirma prin originalitatea lucrarilor sale, se smulge curand de sub influenta maestrului sau, Masaccio. Intr-unul dintre periplurile sale, aflat la Ancona, pe timpul unei excursii pe mare, in tovarasia unor companioni veseli, Filippo Lippi cade in mainile unor pirati care il vand ca sclav. Dupa ceva vreme, izbuteste sa se elibereze din sclavie datorita maiestriei cu care executa, din memorie, portretul stapanului sau. Inca o data, arta dovedeste ca este eliberatoare! Un artist fericit, caci s-au pastrat multe dintre lucrarile sale. Dar una pare sa retina atentia noastra de aceasta data: "Ospatul lui Irod". Din ciclul lucrarilor de la Catedrala din Prado, aceasta e considerata cea mai deosebita fresca. In scena ospatului oferit de Irod se remarca atmosfera petrecerii tensionate. Dansul Irodiadei si repulsia oaspetilor la vederea capului taiat al Sfantului Ioan Botezatorul subliniaza acest fapt, pictura relevand trairile personajelor in chip magistral… (Viorica Romascu)