Nunta romănească, adusă la Muzeul Satului

Muzeul Naţional al Satului, in colaborare cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Romăniei, a organizat sămbată, 27 octombrie 2007, o nuntă tradiţională romănească, aşa cum se făcea in urmă cu aproximativ 60 de ani.

Ceremonial complicat şi prilej de bucurie şi ospăţ - Muzeul Naţional al Satului, in colaborare cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Romăniei, a organizat sămbată, 27 octombrie 2007, o nuntă tradiţională romănească, aşa cum se făcea in urmă cu aproximativ 60 de ani. Nunţile ţărăneşti nu au fost niciodată organizate la intămplare, ci doar in perioade in care oamenii aveau timpul necesar pentru a se bucura de asemenea evenimente, precum "Căşlegile de toamnă", adică perioada dintre Ziua Crucii şi Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului, şi "Căşlegile de iarnă", situate intre Crăciun şi Lăsatul secului pentru Postul Paştilor.

Un asemenea eveniment a adus in atenţia publicului - venit in număr neaşteptat de mare la Muzeul Satului - secvenţe ceremoniale precum gătitul miresei, pregătitul carului cu zestre, confecţionatul şi jucatul steagului de nuntă, luatul "nănaşilor", plecatul după mireasă, cerutul miresei, jocuri şi căntece tradiţionale şi strigatul găinii.

Obiceiuri din Rupea

"Nunta romănească cu călăraşi" din Rupea, judeţul Braşov ne-a readus in atenţie frumoasele obiceiuri şi costume ce se purtau la toate evenimentele importante din viaţa unui om. Ansamblul folcloric "Cohalmul", din oraşul Rupea, ne-a introdus, prin originalitatea repertoriului şi autenticitatea costumelor populare, in atmosfera gospodăriilor romăneşti din Drăguş, Ieud şi Dumitra, aflate in patrimoniul Muzeului Satului.

Confecţionatul şi jucatul steagului, de către fetele şi feciorii prieteni cu mirele, are loc in sămbăta nunţii, acasă la acesta. Acest ritual simbolizează, in tradiţia populară, alungarea forţelor răului. După impodobirea cu panglici, iederă, busuioc, clopoţei şi zurgălăi, steagul este incredinţat celui mai bun prieten al mirelui, care are datoria de a-l păzi şi juca pe tot parcursul nunţii.

La casa miresei

Gătitul miresei are loc duminică dimineaţă, cănd la casa fetei vin prietenele şi rudele apropiate şi o imbracă in costumul cel nou, pregătit special pentru nuntă, o impodobesc cu găteli specifice şi ii este pusă pe cap cununa de mireasă. Sunt interpretate diferite căntece ce exprimă regretul celei care pleacă din casa părintească. Zestrea - la care mireasa, soacra mică şi, adeseori, alte rude ale celei care se mărită au lucrat cel puţin un an incheiat; uneori la casele cu fete de măritat, străngerea zestrei incepe incă din copilăria viitoarei mirese - este prezentată in cuvinte alese cu grijă. După ce fiecare obiect este "jucat", se aşază in car in văzul tuturor nuntaşilor, pentru ca să observe toţi căt este de vrednică mireasa şi din ce familie provine.

Petrecerea ca in poveşti

Un alt moment important este cerutul miresei, cănd mirele, gătit in straie de sărbătoare, soseşte la casa alesei sale pentru a o cere de la părinţi. Momentul are o bogată incărcătură alegorică. Vornicii il prezintă pe mire ca pe un fecior de impărat plecat să văneze o căprioară sau să culeagă o floare rară. După acest dialog, mirelui ii este adusă mai intăi o mireasă falsă, de cele mai multe ori o femeie in vărstă, cu capul infăşurat intr-un voal de borangic. După care apare şi "măndra floricică" pe care vornicul o prezintă şi o incredinţează mirelui pentru a pleca impreună la cununie.

După epuizarea celor mai importante evenimente - gătitul miresei, confecţionatul şi jucatul steagului, pregătitul zestrei, plecatul după mireasă - nuntaşii, impreună cu noul cuplu abia format, se aşază la masa imbelşugată (chiar dacă la nunta organizată de Muzeul Satului bucatele au fost servite cu tacămuri din plastic, la nunţile cele adevărate ale ţăranului romăn se foloseau, pănă nu demult, vase de lut, bogat impodobite de meşterii populari, cu motive dintre cele mai diverse, intre care pomul vieţii şi şarpele care o convinge pe Eva să işi ademenească bărbatul cu un măr) pentru a sărbători aşa cum se cuvine, cu măncăruri şi băuturi alese, unirea celor doi tineri in sfănta taină a căsătoriei.

Bucate tradiţionale

Masa tradiţională de nuntă - care, in unele zone ale ţării, durează trei zile, la care participă aproape toate rudele şi prietenii apropiaţi ai mirilor, naşilor şi părinţilor - este un ospăţ compus din bucate alese. Nuntaşii sunt primiţi cu tradiţionala păine cu sare, dar, mai nou, in oraşe aceştia sunt intămpinaţi in uşa restaurantului de chelneri cu şampanie şi cu pişcoturi. De pe masă nu lipsesc tradiţionalele sarmale, aperitivele (compuse din brănzeturi, cărnaţi, legume proaspete), friptură de porc şi de pui, prăjituri, cozonac, tort şi plăcinte de mai multe feluri.