Oblomov si gustul Rusiei

CULTURA SI PIPER
Mi-am pus in minte sa va invit undeva intr-o seara de sambata, undeva intr-un Bucuresti in plina toamna, de prea multe ori asfixiat de sunet de manele si de fum de mititei. Intr-un Bucuresti in care parca devine din ce in ce mai greu sa iesi din atmosfera "dintre blocuri" si sa gasesti drumul spre altceva, eu va invit sa savuram impreuna gustul sofisticat al Rusiei de altadata.

Nu e vorba de un restaurant cu specific rusesc, ci de sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, unde asta seara se joaca "Oblomov", in regia lui Al. Tocilescu. Sa va spun ca va veti intalni cu o capodopera ? Ar fi banal. O sa incerc mai bine sa va creez senzatia unui gust greoi, dar rafinat, amintind o lume apusa demult.

STIL DE VIATA. Un pat care tine loc si de viata, si de dric, un actor de geniu, Mihai Constantin, si atmosfera Rusiei de altadata da navala in sala Teatrului Bulandra. O poveste de o tristete coplesitoare, un om incapabil sa-si traiasca propria viata si alti cativa care se lupta cu el pentru a-l invata sa-i inteleaga frumusetea. Un stil de viata: oblomovismul. Cam asta ar fi, in cateva cuvinte, povestea lui Oblomov, unul dintre cele mai triste personaje din literatura lumii, pentru ca este un condamnat la a-si purta moartea pe umeri inca din timpul vietii. Ideea regizorului Al. Tocilescu de a transforma patul, din care n-a vrut sa se ridice intreaga viata, in catafalc surprinde intocmai natura personajului. Fiecare dintre alegerile pe care le face in viata denota lipsa de vointa a personajului, lenea ridicata la rang de idee filosofica.

VARZA CALITA. Sunt doar doua momente, in intregul spectacol, in care Oblomov, interpretat magistral de Mihai Constantin, pare a fi insufletit de vointa. Unul dintre ele este cel in care, infulecand cu mare placere dintr-un castron cu varza calita, intelege ca aceea care a gatit-o ii este potrivita ca sotie. In mijlocul acestui univers casnic, invaluit in miros de placinta cu carne si de votca pregatita de mana sotiei lui, sufletul lui Oblomov, sfasiat de iubirea pentru o alta femeie, la care stie ca nu va avea acces niciodata, isi va gasi odihna atat de mult dorita. Cand revin in Bucurestiul serii de sambata, imi dau seama ca gustul amar de oblomovism a schimbat cu totul imaginea lumii in care ma intorc.

INGREDIENT: TEMPERA CEzanne, un personaj mai mult decat remarcabil in istoria picturii moderne. Un precursor si un mare deschizator de drumuri! Cu seriozitate, recompune dimensiuni plastice, reordonandu-le in spatii inscrise de conuri si sfere. Devenind astfel posibila o lume recreata de vointa sa. Vointa ce a fost supusa unei modernitati de exceptie! Maniera de lucru astfel stabilita, obiectele pictate si culoarea magistral asternuta pe suport vin sa reclame un echilibru plastic impresionist. Tot intregul unei compozitii cezanniene intampina iubitorul de arta cu o anumita incarcatura estetica. Iar in acest intreg, devine motiv artistic pictural, pamantul si roadele sale, atmosfera, apa, vinul... Mai cu seama in opera sa denumita "Mere si ceapa". Culoarea, formele si modelul impresionist, subliniaza in acest context inca un simbol esential, marul, ce se distinge si prin multitudinea de sensuri. Asadar, marul poate capata semnificatia Discordiei sau fecunditatea Verbului Divin din Cantarea Cantarilor si, de ce nu, a marului de aur din Gradina Hesperidelor. Cu siguranta un fruct al nemuririi. El poate fi totodata un mijloc al Cunoasterii. Iar de-l taiem in doua, ofera privirii noastre un pentagram (simbolul stiintelor), desenat chiar de asezarea samburilor... Marul, de asemenea, mai poate insemna tineretea, reinnoirea si seducatoarea prospetime!... (Viorica Romascu)