Ospeţie cu păine şi cu sare

Intr-una din zilele lunii iunie am poposit - impreună cu un grup de studenţi din anul pregătitor de la Centrul "Eudoxiu Hurmuzachi", din Crevedia, de lăngă Bucureşti, insoţiţi de doamna Lora Bostan şi Vitalie Zăgrea - la Crasna-Ilschi, in Ţara Fagilor. O străveche localitate de romăni de pe Valea Siretului, din raionul Storojineţ, la doar nouă kilometri de Suceava, atestată documentar intr-o menţiune dată de Alexandru cel Bun, la 15 iunie 1431.

Am fost aşteptaţi la şcoală de un grup de tineri imbrăcaţi in costume populare. In mijlocul lor: un băiat, ţinănd in măini, pe un ştergar frumos cusut, păine şi sare. Că doar aşa-i obiceiul strămoşesc, să-ţi primeşti oaspeţii. Am gustat fiecare din păinea proaspătă, moale, cu un miez alb şi cu un miros apetisant...

Eminescu, la Crasna

După aceea, crăsnenii, că aşa le place lor să-şi spună, ne-au invitat in curtea bisericii. La intrare, in dreapta şi in stănga, căte două icoane. In partea dreaptă, o căsuţă ţărănească din lemn. Intrăm. In prima incăpere, o sobă cu diverse vase: ulcele de lut de mărimi diferite, străchini, vase pentru lapte, pentru făcut păine, un fier de călcat; undeva intr-un colţ, un război de ţesut şi unelte de prelucrat pămăntul... In a doua cameră - cărţi, fotografii, documente cu referire la poetul Mihai Eminescu, pe care crăsnenii il consideră drept fiu al localităţii. Vera Mitric, profesoară de limba romănă, ne povesteşte că pe vremuri era casa parohială, iar acum a devenit Muzeul "Mihai Eminescu". Se spune că pe aici, in vara anului 1871, cu ocazia sărbătorii a 400 de ani de la tărnosirea Mănăstirii Putna, manifestare organizată de studenţii romăni de la Viena, a trecut şi a poposit Mihai Eminescu. A venit impreună cu Vasile Morariu, aducănd şi saci de făină preotesei Eufrosina Petrovschi, ca să facă nişte cozonaci. Această vizită a poetului este redată de Ilie Motrescu, o personalitate a locului cu un destin tragic, in articolul "Mihai Eminescu a trecut şi a poposit prin Crasna", apărut in volumul "Restituiri - Ilie Motrescu", ediţie ingrijită de Laurenţiu Dragomir de la Muzeul Ţăranului Romăn din Bucureşti. Â

Găluşti şi pampuşte

La monumentala biserică am fost aşteptaţi de preotul paroh Vasile Paolenco. Preasfinţia Sa ne-a povestit despre istoria lăcaşului şi mai ales despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

"Fiţi binecuvăntaţi!" au fost primele cuvinte pe care ni le-a adresat părintele, după care, cu o voce caldă, şi-a inceput relatarea. "Este un sat cu obiceiuri străvechi şi cu oameni gospodari. Biserica s-a construit timp de 18 luni, numai cu ajutorul localnicilor. In anul 1990 a fost sfinţită. Ca răsplată pentru dragostea depusă de noi, Dumnezeu ne-a dăruit o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Este o icoană pictată in ulei pe carton, in anul 1950, de un pictor rus. Icoana se afla in casa unor creştini ortodocşi din localitate. In anul 1995, in Postul Mare, ea a inceput să lăcrimeze. Infricoşăndu-se de acest mare semn, posesorii icoanei au venit la mine, mi-au mărturisit minunea şi s-au hotărăt să o doneze sfăntului lăcaş. De atunci au trecut 12 ani şi ea ne veghează incontinuu. S-au săvărşit mii de minuni şi vindecări miraculoase..." Â

După ce ne-am inchinat şi ne-am rugat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, părintele Vasile ne-a invitat la masă in casa parohială. Preoteasa Silvia impreună cu fata şi alte gospodine din Crasna deja ne aşteptau cu masa intinsă. Găluşti aburinde, adică sarmale, ciupercuţe cu smăntănă, mămăliguţă cu brănză şi smăntănă sau, cum i se mai spune, balmoş şi pampuşte (gogoaşe). "Sunt bucatele tradiţionale", ne spune preoteasa Silvia, "care nu lipsesc de pe mesele de sărbătoare ale crăsnenilor sau de la hramul bisericii din 14 octombrie".