Plăcinta cu carne, dupa rețeta lui Radu Anton Roman, este un preparat savuros, ușor de gătit, ideal de servit la cină, alături de familie.
La Bucuresti, placinta cu carne o faceau si grecii si macelarii, fiecare pe-a lui.
Elinii, departati de la patrida, strigau (cu tablalele-n cap) „Hai la placsinte, palicarii!“ si trageau, isterizati de caldura, trecatorul de maneca. Carnatarul se multumea sa deschida larg cuptorul, sa iasa damf ametitor, urmarind, cu ranjet diabolic (nu-i asa?) cum incremenea traznit, mahalagiul, cum venea intins, hipnotizat, la tejghea, tras de miros ca pe sfoara.
Iarna era si mai simplu: tuica si vinul fiert nu merg singure.
O placinta munteneasca cu carne ne trimite cu gandul la niste vii mai putin cunoscute, dar destul de performante: Manasia-Urziceni. Ma refer mai ales la un Burgund onest, rubiniu deschis, cu „nas“ placut si destul de rotund construit (poate putin prea tare in anumiti ani caldurosi - „boala“ a multor vinuri sudice care ori se aspresc ori raman, oprite din fermentare, prea dulci).
Ingrediente
..............